Cea mai mare provocare pentru noi este taxa clawback, care continuă să crească an de an şi trimestru de trimestru. La acest moment a devenit o povară fiscală insuportabilă pentru producătorii de generice.
De aceea noi am venit cu o soluţie alternativă care ţine cont de limitările bugetare. Înţelegem că oarecum la acest moment bugetul de medicamente nu poate fi crescut şi de aceea am propus un clawback diferenţiat, care să mai reducă din presiunea asupra producătorilor locali care oricum merg aproape la costul de producţie în ceea ce priveşte comercializarea medicamentelor.
Taxa clawback a fost introdusă în 2009, imediat după criză, pentru echilibrarea bugetului de medicamente. Nivelul a fost stabilit la faimosul 1,5 miliarde de lei pe an. Adică 85 de bani pe zi pentru fiecare cetăţean al acestei ţări. Din 2011 acest buget nu a fost modificat.
România este renumită în Uniunea Europeană că a avut o creştere economică foarte frumoasă în ultimii cinci ani.
Din punctul meu de vedere, dacă din 2011 acest buget ar fi crescut măcar odată cu creşterea economică şi cu inflaţia, deci o creştere nominală de 3-4%, astăzi nivelul bugetului de medicamente ar fi fost la nivelul consumului actual. Adică taxa clawback ar fi fost zero pentru aproape toată lumea.