Va transforma Fintech industria financiară? Cu siguranţă, concluzionează studiul global PwC Fintech Report 2019. Întrebarea nu mai este dacă, ci cum şi cât de rapid vor profita jucătorii din industrie de oportunităţi pentru a creşte şi a se diferenţia pe piaţă. Cei care au arătat deschidere faţă de noile tehnologii încă de la apariţia lor remodelează industria, astfel că adoptarea unei strategii centrate pe Fintech devine o necesitate. Potrivit studiului menţionat, trei sferturi dintre liderii industriei financiare la nivel global spun că îşi vor intensifica investiţiile Fintech în următorii doi ani, iar peste 90% cred că, în acest mod, îşi vor majora veniturile.
Organizaţiile care ignoră transformarea riscă să nu mai corespundă aşteptărilor clienţilor, dar şi să le lase uşa deschisă competitorilor pentru că Fintech concurează tot mai agresiv produsele bancare tradiţionale, de exemplu. Astfel se explică faptul că aproape jumătate dintre organizaţiile din industria financiară au integrat complet Fintech în modelul lor de operare strategică şi peste o treime au introdus tehnologiile emergente în produsele şi serviciile pe care le vând. Principalele motive sunt că noile tehnologii accelerează eficienţa operaţională, scad costurile, îmbunătăţesc experienţa clienţilor şi măresc atractivitatea produselor şi serviciilor lor. Unde se află băncile din România în acest context? În ultimii doi ani, acestea au făcut paşi importanţi pentru a prelua noile tehnologii, oferind serviciile prin intermediul unor platforme digitale prietenoase pentru clienţi.
În ultimii ani, autorităţile de reglementare a sectorului bancar au înăsprit regulile pentru a preveni acumularea unor riscuri similare celor care au dus la criza financiară din urmă cu un deceniu. Ca urmare au crescut costurile pentru sistemul bancar şi profitabilitatea a fost pusă sub presiune. În acest context, competiţia Fintech a creat o presiune suplimentară, însă provocarea a început să fie transformată în oportunitate odată ce băncile au înţeles că noile tehnologii le pot ajuta în procesul de scădere a costurilor şi de adaptare la cerinţele clienţilor care îşi doresc experienţe digitale. Sistemul bancar românesc a trecut, la rândul său, printr-un proces amplu de curăţare a bilanţurilor de creditele neperformante, după criza din 2008-2009, pentru a putea relansa creditarea pe fundamente sănătoase care să contrinuie la o dezvoltare economică durabilă.
Nivelul de dezvoltare şi intermediere financiară influenţează creşterea reală a PIB pe cap de locuitor, rata acumulării de capital fizic şi îmbunătăţirea eficienţei cu care economiile folosesc capitalul. România are cel mai scăzut grad de intermediere financiară din Uniunea Europeană, de 25,7% din PIB în 2018, de 3 ori mai mic decât media UE, dar şi sub cel al ţărilor cu economii emergente, potrivit studiului PwC România privind creşterea intermedierii financiare în România 2019. Analiza distribuţiei activelor în cadrul sectorului financiar din România arată că instituţiile de credit deţin o pondere semnificativă. Prin urmare, creditul bancar reprezintă în România alternativa viabilă de finanţare a investiţiilor, în timp ce finanţarea prin piaţa de capital - realizată fie prin intermediul pieţei reglementate (bursa de valori), fie prin plasamente efectuate de către fondurile de investiţii (private equity sau venture capital) - deţine un procent redus comparativ cu al altor state europene. Promovarea pieţei de capital locale în categoria pieţelor emergente a reprezentat timp de mai mulţi ani un obiectiv strategic pentru România. Atingerea recentă a acestui obiectiv este un semnal pozitiv pentru investitori şi o dovadă a progresului pieţei de capital locale.
Datorită trecerii la statutul piaţă de capital emergentă, piaţa bursieră are oportunităţi mai mari de creştere, având în vedere că acum se află mult sub potenţialul economic, după cum a constatat studiul PwC România Valuation multiples in the context of Bucharest Stock Exchange and local M&A market, potrivit căruia România are cea mai mică pondere a capitalizării bursiere în PIB de doar 16%, faţă de statele din regiune: 35% – Croaţia, 29% – Grecia, 24% – Bulgaria, 20% – Cehia şi 19% – Ungaria. Gradul de intermediere financiară s-a redus după criza financiară. Totodată, productivitatea scăzută din România (59% din media UE), gradul mic de automatizare (20% din media globală), precum şi cheltuielile scăzute în domeniul cercetării – dezvoltării (25% din media UE) accentuează nevoia de investiţii. Din acest motiv, companiile nefinanciare apelează la surse alternative de finanţare cum ar fi autofinanţarea, creditul furnizor, credit intra-grup şi împrumuturi de la acţionari, pentru că obţinerea finanţării bancare este dificilă atâta timp cât societăţile au diferite probleme, precum insuficienţa garanţiilor eligibile, lipsa de know-how pentru a structura proiecte viabile din punct de vedere financiar, subcapitalizarea sau birocraţia. Astfel, rolul industriei financiare în dezvoltare şi creşterea economică sustenabilă este vital. Pentru a creşte intermedierea financiară la 40% din PIB, conform studiilor PwC, este nevoie de: un cadru legislativ stabil, dezvoltarea nivelului de educaţie financiare, garanţii şi co-finanţare, stimularea investiţiilor, integrarea automatizării şi a tehnologiilor digitale în modelele de afaceri ale instituţiilor financiare.
Citeşte şi:
Să ne pregătim cu încredere viitorul, înţelegându-ne trecutul
Capitalul uman şi educaţia: Cui i-e frică de tehnologie?
Infrastructura fizică: Prioritizarea investiţiilor, crucială pentru creşterea economică durabilă
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
