BNR a redus RMO la valută în 2017 dând băncilor înapoi circa 0,5 mld. euro, dar a făcut paşi spre înăsprirea politicii monetare prin îngustarea coridorului facilităţilor permanente din jurul dobânzii-cheie

„România a scăpat de <euroizare>, în mare măsură, şi ar putea să permită mai multă flexibilitate a cursului de schimb”, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu după ultima şedinţă de politică monetară din 2017. BNR iese „dintr-un imperiu al dominanţei cre­ditului în valută“, care a impus multe constrângeri politicii mone­tare şi intră într-o zonă în care rata de politică monetară devine de referinţă, dobânzile din piaţă urmând să oscileze în jurul ei, după cum a sugerat Isărescu.

Tensiunea românilor cu credite în euro a crescut în acest an după ce cursul a spart pragul psihologic de 4,6 lei/euro, urcând la un maxim de 4,6551 lei/euro, şi după ce raliul dobânzilor a pornit pe piaţa interbancară.

Reducerea creditării în valută şi con­so­lidarea nivelului adec­vat al rezervelor valu­tare au de­ter­minat banca centrală să continue în acest an reducerea ra­telor rezervelor minime obli­ga­torii (RMO) la valută, până la 8%, Banca Naţională dând băncilor înapoi aproxi­mativ 0,5 mld. euro. Concomitent, nivelul ratelor rezervelor minime obligatorii la lei a fost menţinut la 8%.

Pe de altă parte, boardul băncii centrale a decis din toamnă să ajusteze de două ori coridorul format de facilitatea de credit şi de depozit din jurul dobânzii-cheie - unul dintre instrumentele folosite pentru a calibra politica monetară -  până la Ă/-1 punct procentual, ducând la majorarea dobânzii la facilitatea de depozit până la 0,75%, în timp ce dobânda Lombard la facilitatea de credit a coborât la 2,75%.

Conducerea băncii centrale a promis după ultima şedinţă de politică monetară din acest an şi „gestio­narea fermă a lichidităţilor“ prin toate instrumentele pe care le deţine.

Consiliul de administraţie al BNR a menţinut pe parcursul întregului an 2017 dobânda-cheie la 1,75%, nivel la care staţionează din primăvara anului 2015, acest instrument urmând să intre în scenă, probabil, anul viitor având în vedere aşteptările de creştere a infla­ţiei, creşterea riscurilor din cauza majo­rării deficitelor şi deciziile altor bănci centrale.

În luna mai, Consiliul de administraţie al BNR a decis să diminueze rata RMO la valută de la 10% la 8%, dând băncilor înapoi circa 500 mil. euro. Ajustarea a venit în contextul scăderii ponderii creditului în valută spre 40% din total, al consolidării rezervelor valutare „peste nivelul adecvat” şi al îmbunătăţirii structurii acestora. În 2016 BNR a operat două ajustări ale RMO la valută, de la 14% la 10%.

Prin reducerea RMO la valută BNR le-a furnizat băncilor fon­duri cu care să plătească din datorii şi su­fi­cientă lichiditate pentru a putea să dea credite în valută fără să mai depindă de finanţările de la acţionari. Însă, nu prea mai există cerere solvabilă, creditarea în valută fiind pe un trend descendent în ultimii ani în condiţiile în care costul împru­muturilor în lei s-a apropiat de dobânzile la cele în valută, iar clienţii potenţiali au preferat să nu îşi mai asume riscul valutar. În aceste condiţii, insti­tu­ţiile de credit au avut posibilitatea să decidă să ram­bur­seze o parte din resurse la băncile-mamă.

România a scăpat de pericolul unor retrageri dezordonate ale finanţărilor bancare pe parcursul ultimilor ani, însă tendinţa de reducere a expunerilor este evidentă, iar procentul ajustării a devenit consistent. Procesul de dezintermediere a avut o tendinţă ascendentă accentuată inclusiv ca urmare a absenţei cererii eligibile de credite în valută în România şi a creşterii economisirii interne. 

Procesul de relaxare a ratelor rezervelor minime obligatorii pe care băncile sunt obligate să le constituie la banca centrală fusese reluat în 2014, după aproape trei ani în care acestea au fost „îngheţate“. În primăvara anului 2015, BNR a redus RMO la lei de la 10% la 8%, acest nivel fiind menţinut pe parcursul anilor 2016 şi 2017.

Dacă la începutul crizei rata de rezervă la valută era dublă faţă de cea la lei (40% cu 20%), în prezent cele două rate RMO la lei şi valută sunt egale, ambele coborând la 8%.

În acest an, coridorul format de facilitatea de credit şi de depozit din jurul dobânzii-cheie - adică dobânzile la care băncile se împrumută de la BNR şi respectiv plasează bani la banca centrală pe termen de o zi - a fost ajustat de două ori, de la Ă/- 1,50 puncte procentuale, cât era la începutul anului, până la Ă/- 1,00 puncte procentuale.

BNR anticipează un puseu al inflaţiei la începutul anului viitor, care poate să fie temporar, iar guvernatorul BNR Mugur Isărescu a dat de înţeles că banca centrală nu va avea intervenţii care să ducă la „bruscarea economiei“, prin majorarea dobânzii-cheie, dacă este vorba doar de o creştere conjuncturală a preţurilor de consum.

Isărescu a sugerat că BNR iese „dintr-un imperiu al dominanţei cre­ditului în valută“, care a impus multe constrângeri politicii mone­tare şi intră într-o zonă în care rata de politică monetară devine de referinţă, dobânzile din piaţă urmând să oscileze în jurul ei.

Ponderea creditului în lei s-a majorat până la 61,4%, evoluţie care „certifică şi asigură o mai bună transmisie a politicii monetare“, în viziunea BNR.

În aceste condiţii, regimul cursului de schimb va fi ceva mai flexibil decât în anii trecuţi.

În acest an după ce cursul a spart pragul psihologic de 4,6 lei/euro, urcând la un maxim de 4,6551 lei/euro.