Companii

Cum a ajuns o curte înghesuită de lângă Gara de Nord să se transforme într-o autogară din care pleacă zilnic 130 de autocare şi microbuze

 Călător în România: cum a ajuns o curte înghesuită de lângă Gara de Nord să se transforme într-o autogară din care pleacă zilnic 130 de autocare şi microbuze

Autogara

Autor: Mirabela Tiron

04.06.2012, 00:04 41849

Câteva bănci în aer liber sub o tablă ruginită drept acoperiş de ploaie, unde trei pasageri îşi fumează ultima ţigară înainte de-a urca în autocar, trei cerşetori de după gardul ce delimitează parcarea, în care sunt îngrămădite autocare GSM Trans, Sir Trans, Comanto şi Simpa Trans, o sală de aşteptare minusculă cu ciment pe jos cu un mini bar - mai degrabă o bodegă decât un loc pentru aşteptat plecarea autobuzelor.

Toate într-o curte de 800 de metri pătraţi, din spatele Ministerului Transporturilor, de pe strada Baldovin Pârcălabul, care funcţionează ca autogară. De aici pleacă zilnic 5.000 - 6.000 de persoane cu autocarele spre Constanţa, Câmpina, Moreni, Ploieşti, Călăraşi şi alte oraşe, pe circa 130 de curse zilnic, număr mai mare decât al trenurilor care ies din Gara de Nord (respectiv 103 trenuri în medie zilnic).

Acesta nu este singurul caz de autogară aflată pur şi simplu într-o curte a unei case, de unde autocarele abia ies în trafic, fără conexiune la metrou sau la staţiile de autobuz. În Bucureşti sunt 20 de autogări în total, potrivit Autorităţii Rutiere Române. Cum au ajuns aceste curţi să funcţioneze ca autogări?

Eliberarea licenţei pentru activităţi conexe trans­portului rutier, activităţi desfăşurate de autogări, se face dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele con­diţii: bază materială, competenţă profesională, onora­bilitate, potrivit Autorităţii Rutiere Române.

"Condiţia de bază materială este îndeplinită dacă operatorul economic dispune de casă de bilete şi abonamente, birou de mişcare şi informaţii, minimum două peroane pentru autobuzele care pleacă/sosesc în/din cursă, grup sanitar propriu cu minimum două cabine, sală de aşteptare pentru publicul călător cu cel puţin 20 de locuri pe scaune şi o suprafaţă echivalentă de minimum 1 metru pătrat pentru fiecare loc pe scaun, spaţiu pentru depozitarea bagajelor publicului călător, dotat cu rafturi pentru depozitarea în mod corespunzător şi suficient a bagajelor, afişaj pentru informarea publicului călător, inclusiv la fiecare peron, calculator şi conexiune la internet", potrivit răspunsului transmis de Autoritatea Rutieră Română, (ARR), care citează prevederile art. 52, alin. (3) din OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

Altfel spus, nu contează suprafaţa spaţiului şi nici felul în care este aranjat.

Aceste criterii au fost stabilite prin ordonanţa Guvernului şi ordinul ministrului transporturilor.

"Cum mi se pare autogara? Urâtă, normal. Sunt condiţii ca în România, dar nici în gară nu vreau să merg, trenurile sunt mizerabile. Plus că m-am obişnuit să merg cu autocarul, sunt multe curse pe Bucureşti-Ploieşti şi poţi pleca la orice oră vrei. Trebuie să fim mândri, măcar că în altă ţară nu mai găsim aceste condiţii", spune ironică Monica, o călătoare care pleacă din Bucureşti spre Ploieşti pe o cursă din autogara din spatele Ministe­rului Transporturilor.

Gabriela, o pensionară, care îşi cumpărase bilet pe cursa Bucureşti-Moreni, spune că s-a obişnuit cu autogara şi măcar aici nu vede câini maidanezi ca pe străzi. "Dacă aştepţi în sala de aşteptare trebuie să consumi ceva de la bar, de aia stau afară până pleacă autocarul. Astea sunt condiţiile. Cu trenul nu am mai mers de 30-40 de ani, nu mai există curse spre Moreni. Asta este varianta pe care o am, mai ales că preţul pe care îl plătesc ca pensionară nu este unul mare. Mă costă 20 de lei pe cursă", spune ea.

Cristian Stan, directorul general al companiei de transport auto GSM Trans, care operează curse din autogara de pe strada Baldovin Pârcălabul, susţine că autogara care funcţionează din 2002 îndeplineşte toate criteriile: are sală de aşteptare, punct de informare, casă de bilete, spaţiu de bagaje.

Mai mult, ar fi şapte peroane pe care se efectuează curse din această staţie: Bucureşti-Contanţa, Bucureşti-Câmpina, Bucureşti-Ploieşti, Bucureşti-Moreni, Bu­cureşti-Călăraşi, Bucureşti-Galaţi, Bucureşti-Brăila. Dar ce înseamnă aceste "peroane"? Între autocarele şi microbuzele parcate care îşi aşteaptă călătorii nu există nici măcar un metru de spaţiu.

"Din autogara asta avem în jur de 70 de curse pe zi, iar colaboratorii noştri au în jur de 50 -60 de curse pe zi. Avem 20 de curse şi de la autogara IDM Basarab", spune el.

Compania pe care este înregistrată marca GSM Trans, respectiv Gifan Strong Srl (proprietara spaţiului, potrivit lui Cristian Stan), are luate în leasing 50 de autocare şi autobuze, care realizează zilnic în jur de 150 de curse. Firma a avut o cifră de afaceri de 12,5 milioane de lei (2,9 mil. euro) şi un profit de 811.000 lei (188.000 euro), la un număr de 114 angajaţi în 2010, potrivit celor mai recente date de la Ministerul de Finanţe. Proprietarul este Florin Ghiţulescu, conform Registrului Comerţului.

Staţia de plecare şi sosire din spatele Ministerului Transporturilor are o suprafaţă totală de circa 800 de metri pătraţi. Aceasta este tranzitată de 5.000-6.000 de persoane pe zi, potrivit reprezentantului GSM Trans. În jur de 120 de curse sunt efectuate zilnic.

"Există cerere datorită rapidităţii, confortului, ritmicităţii curselor. Noi avem oferte precum plăteşti 90 de lei pentru o cursă dus-întors pe Bucureşti-Constanţa în loc de 55 de lei de persoană. Pe această rută avem şi internet wireless, iar pe alte rute dăm clienţilor apă sau o prăjitură", spune el.

Pe Bucureşti-Constanţa pleacă autocare din 45 în 45 de minute. Compania oferă şi serviciul de transport la aeroport din Bucureşti.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO