„Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine o obligaţie sacră. (...) Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare“, aşa sună un fragment din jurământul lui Hippocrate (forma actuală), pe care îl depun absolvenţii de Medicină.
În realitate însă, pentru unii medici, ajunşi în prezent membri în Camera Deputaţilor şi chiar reprezentanţi în Comisia pentru sănătate şi familie, expunerea problemelor pacienţilor şi întrebările legate despre cum le rezolvăm au devenit brusc „şedinţe de exorcism“.
Miercuri, în a doua zi a conferinţei ZF Health&Pharma, un eveniment ce a adunat la aceeaşi masă parlamentari, oficiali ai autorităţilor din sănătate, din spitale publice şi private şi din sectorul farma, un medic deputat, reprezentant al Comisiei pentru sănătate şi familie, a simţit nevoia să se ridice de la masă şi să intervină în timp ce consilierului de stat pe sănătate (guest speaker la eveniment) îi erau adresate întrebări precum de ce lipsesc medicamentele din spitale, de ce unii medici din spitalele de stat îşi trimit pentru consultaţii pacienţii la privat unde colaborează, la care, în loc de soluţii, s-a auzit doar că „discuţia aceasta nu mai este agreată de mine“.
„Haideţi să revenim la oile noastre. Ce facem aici? Şedinţe de exorcism? Vorbim de industria farma, nu de lipsa de medicamente din spitale“, a intervenit medicul deputat din Comisia pentru sănătate şi familie. Mai mult, în loc să prezinte ce îşi doresc pacienţii de la sistemul de sănătate şi ce soluţii există, deputatul a simţit nevoia să precizeze că „eu am citit multe cărţi şi chiar am învăţat engleză de la profesoara mea“.
Domnule deputat din Comisia pentru sănătate şi familie, nu ştiu care sunt „oile“ dumneavoastră, dar cred că pacienţii pe care îi reprezentanţi şi sănătatea lor ar trebui să consume măcar un pic din timpul dumneavoastră, căci dacă îl citez pe marele Liviu Rebreanu, „pastorul care-şi părăseşte turma este mai rău ca acela care o conduce greşit“.
Şi dacă acest „păstor“ a „citit mult“ şi „vorbeşte engleză“, nu cred că „oile“ sunt mai fericite dacă „păstorul“ nu le ştie nici măcar nevoile.
„Anestezistului i-aţi dat ceva? (Sp. Municipal)“ „Mergeţi şi cumpăraţi ce trebuie (Sp. Tulcea)“, „Nu mai avem locuri pentru copilul dumneavoastră la infecţioase, deja sunt cinci în pat (Sp. Victor Babeş)“ asta a auzit în spitale subsemnata, sigur că lista este mai mare, dar nu aş vrea să vă simţiţi iar ca la o „şedinţă de exorcism“. Este o realitate în România lipsa de medicamente şi consumabile din spitale (din 6 mld. euro,
3 mld. euro sunt cheltuiţi prin achiziţii directe de materiale sanitare şi consumabile, susceptibile de fraudă, după cum a declarat tot în cadrul evenimentului ZF preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice. La fel este o realitate faptul că sunt medici la care pacienţii încă merg cu plicul, cum tot o realitate sunt şi toaletele murdare din spitale. Şi chiar Statistica arată că este o realitate şi deficitul de medici din spitalele de provincie în special (26 de judeţe din ţară au unu sau doi medici la mia de locuitori. De aici şi reacţia unui manager de spital din provincie care nu găseşte medici pentru gărzi: „Situaţia în ansamblu este disperată, statul român trebuie să ia măsuri urgente“.
... „Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine o obligaţie sacră. (...) Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare“...
