Acest model a funcţionat cu rezultate bune în România, în perioada anterioară celui de-al Doilea Război Mondial, când au fost înfiinţate zeci de bănci locale, multe dintre ele prin subscrip ţie publică, adică prin vânzarea de acţiuni către populaţie. Aceste bănci, care au fost listate la bursă, au susţinut dezvoltarea agriculturii şi industriei româneş ti, mai ales în perioada interbelică.
Atunci, însă, băncile străine erau foarte puţin prezente la nivel local, iar piaţa de capital era mult mai dezvoltată decât acum.
Cât de viabil mai este însă acest model în prezent, când piaţa este dominată de băncile străine? Mai sunt antreprenorii locali dispuşi să-şi asume riscurile de a înfiinţa bănci şi poate bursa să asigure finanţarea necesară dezvoltării? "Bursa e o alternativă pentru orice afacere care are nevoie de finanţare şi, implicit pentru bănci. E preferabil ca o bancă să atragă capital de pe bursă pentru a se finanţa decât să se împrumute, iar acest lucru ar trebui luat în considerare. Un exemplu este perioada interbelică , când pe bursa locală erau listate 30-35 de bănci care strân geau bani de la investitori şi finanţau com paniile locale.
Un alt exemplu bun este Banca Transilvania", spune Valentin Ionescu, directorul general al Bursei de Valori Bucureşti (BVB).
Într-adevăr, Banca Transilvania (TLV) este cel mai bun exemplu privind modul cum o bancă cu capital privat local se poate dezvolta prin mecanismele pieţei de capital, însă, din păcate, este şi unul dintre puţinele exemple pozitive cu care bursa românească se poate lăuda după 15 ani de la reînfiinţare.
În acest moment, percepţia faţă de bursa locală ca alternativă de finanţare pentru o bancă este foarte proastă. Nici fondatorul şi preşedintele Băncii Transilvania, Horia Ciorcilă, cel care a reuşit să construiască cea mai importantă bancă românească, nu crede că aceste exemplu poate fi replicat în condiţiile actuale.
"Piaţa de capital românească nu poate, în structura actuală, să constituie un motor pentru dezvoltarea economiei, pentru că nu a existat o preocupare oficială pentru dezvoltarea ei. Ar trebui un nou concept, piaţa ar trebui liberalizată total, în spiritul european, pentru a deveni atractivă pentru investitori, şi abia atunci am putea vorbi peste câţiva ani despre o asemenea iniţiativă", spune Ciorcilă.
Însă nu acesta este principalul motiv pentru care crede că o a doua "Banca Transilvania" nu este posibilă în acest moment.
"În actualul context internaţional ar fi fost bine ca România să aibă 4-5 bănci locale puternice. Dezvoltarea unor bănci locale ar fi bună, dar nu cred că se mai poate, pentru că nu văd niciun apetit din partea antreprenorilor din România sau din Bulgaria sau din altă ţară din regiune pentru înfiinţ area de bănci. Asta din cauză că dintre băncile existente doar câteva dintre cele mari sunt profitabile, iar restul nu sunt şi nici nu pot fi în următorii ani. În schimb, băncile sunt cele mai atacate în acest moment, având o imagine negativă în opinia publică", a explicat Ciorcilă.
Bancherii consideră că nici statul sau Banca Naţională nu pot face foarte multe în acest moment pentru dezvoltarea băncilor cu capital local.
"Peste tot în lume, băncile au fost create de capitalişti, nu de către state. BNR are rolul de reglementator şi supraveghetor al sistemului bancar şi nu se poate implica în sprijinirea anumitor bănci doar pentru că acestea au capital românesc. Sarcina de consolidare şi dezvoltare a capitalului românesc în sistemul bancar revine capitaliştilor şi antreprenorilor români. Aceştia însă nu sunt atraşi de investiţiile în sectorul bancar pentru că o bancă nu aduce profituri imediate, ci pe termene medii şi lungi de timp. În condiţiile de volatilitate ridicată, finanţarea prin bursă este imprevizibilă şi poate fi periculoasă, dacă nu este ales cu atenţie momentul lansării unei emisiuni de obligaţiuni", susţine Nicolae Surdu, cel care conduce Banca Carpatica, a doua bancă cu capital privat românesc, dezvoltată de omul de afaceri din Sibiu Ilie Carabulea.
Şi dezvoltarea Carpatica este legată de piaţa de capital, dar spre deosebire de Banca Transilvania, care a reuşit să atragă în acţionariat investitori puternici (BERD, IFC, Bank of Cyprus, SIF-urile) care să o susţină cu capital în momentele dificile, banca din Sibiu s-a bazat pe un număr mic de investitori, Carabulea preferând să aibă mai mult control. Astfel, în ultimii ani, banca s-a confruntat cu probleme de finanţare, a înregistrat pierderi semnificative, iar acum este în căutarea unui partener puternic şi ar putea fi chiar preluată de un investitor străin.
Cea mai recentă iniţiativă a unui antreprenor local pe piaţa bancară este Banca Feroviara, înfiinţată de Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane de Călători Arad. Banca, înfiinţată în urmă cu doi ani, are printre acţionari mai multe companii din sectorul producţiei de vagoane. Operaţiunile sale sunt însă reduse.
În aceste condiţii, analiştii spun că deocamdată modelul propus de analiştii de la Wall Street Journal este dificil de implementat.
"Creditarea care s-a făcut în România în ultimii ani s-a bazat în mare parte pe resurse externe, astfel că foarte mult timp de acum înainte vom fi dependenţi de capitalul străin. Vechiul slogan românesc «prin noi înşine» va fi dificil şi dureros de implementat din cauza lipsei de finanţare internă. Pentru a ne finanţa din resurse proprii, trebuie să existe o rată de economisire ridicată în sectorul privat, trebuie redus consumul, însă economia are nevoie de investiţii în capacităţile de producţie şi de creşterea productivităţii muncii.
Mai mult, băncile româneşti au o dimensiune prea mică pentru a putea prelua ştafeta creditării de la băncile străine, astfel că consider mult mai fezabilă găsirea de soluţii prin care să atragem noi investiţii străine care să amortizeze ieşirile de capital din sectorul bancar", explică Florin Ilie, directorul departamentului de pieţe de capital al ING Bank.
El mai spune că bursa de la Bucureşti nu poate juca un rol în consolidarea capitalului românesc în sectorul bancar pentru că băncile sunt slab reprezentate pe piaţa de capital, iar investitorii de pe bursă nu au forţă.
"Investitorii instituţionali locali prezenţi la bursă au active mici, iar investitorii de retail sunt în număr de doar câteva mii şi nu au forţă financiară suficientă pentru a sprijini cu capital înfiinţarea unei bănci prin bursă."
Un exemplu greu de replicat
Banca Transilvania (TLV) este unul dintre puţinele exemple de companii locale care s-au dezvoltat folosind mecanismele pieţei de capital.
Banca a fost listată la bursă în 1997, cu un capital social de circa un milion de euro. Încă de la listare, banca a adoptat o strategie de consolidare a capitalului prin capitalizarea profiturilor, dar şi prin atragerea de capital de la investitorii de pe bursă.
Astfel, în 2001 banca ajunsese deja la un capital social de circa 10 mil. euro.
Atragerea în acţionariat a BERD, care a venit cu un aport la capitalul social, a oferit un plus de încredere investitorilor de pe bursă, la fel ca şi cooptarea unui management cu experienţă internaţională, în 2002.
Deşi iniţial fusese o bancă regională, cu ajutorul capitalurilor atrase de la acţionari, Banca Transilvania şi-a extins operaţiunile la nivel naţional.
În prezent operează peste 550 de sucursale şi are peste 6.000 de angajaţi. Activele bancii au ajuns la 22 mld. lei la jumătatea acestui an, urcând-o pe locul al treilea cu o cotă de piaţă de 6,7%.
Astfel, spre deosebire de multe bănci străine, care şi-au restrâns operaţiunile în ultimii trei ani, pe fondul crizei, deoarece nu au mai beneficiat de finanţare de la băncile-mamă, Transilvania a continuat să crediteze companiile locale crescându-şi portofoliul şi cota de piaţă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
