Guvernul român vrea să importe „modelul britanic“ de sprijin pentru investiţiile în energia nucleară, prin care ar garanta cu portofelul contribuabilului un preţ minim pentru curentul produs de viitoarele unităţi ale centralei Cernavodă.
România are însă de învăţat din exemplul nuclear britanic mai mult decât cum să aplice o nouă formă de ajutor de stat. Nucleul programului atomic britanic este acum colaborarea între industrie şi mediul academic, iar guvernul are rolul de emiţător de strategie, coordonator şi supraveghetor. Practic totul în sectorul nuclear se face printr-un parteneriat între cel puţin două părţi, dar toţi actorii se întâlnesc la „masa“ Centrului de Cercetare Industrială Avansată în domeniul Nuclear (Nuclear Advanced Manufacturing Research Centre – NAMRC).
Înfiinţat în 2009 de guvernul britanic pentru „a combina know-how-ul şi experienţa companiilor industriale cu competenţele universităţilor“, centrul are o misiune simplă: să facă astfel încât, oriunde se construieşte o centrală nucleară, o parte din lucrări şi produse, de la şuruburi şi piuliţe la reactor, să fie livrate de firme britanice. O mare parte din veniturile centrului vin din „cotizaţii“ plătite de companii, printre ele numărându-se lideri ai pieţei mondiale, precum Westinghouse, Areva sau Electricite de France (EDF).
