Pentru preluarea Oltchim, SCR are asigurată o finanţare de până în 200 milioane euro, sumă care nu acoperă doar achiziţia activelor, ci şi capitalul de lucru, investiţiile în mediu şi active pentru perioada următoare.
Compania creată după preluarea activelor Oltchim de către Chimcomplex ar putea ajunge în şapte ani la afaceri de un miliard de euro, prin crearea unui jucător regional în industria chimică, a spus la ZF Live Ştefan Vuza, preşedintele grupului SCR, care controlează Chimcomplex SA Borzeşti.
Chimcomplex a depus pe 6 iulie o ofertă angajantă pentru preluarea activelor combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea, în vederea creării Companiei Române de Chimie. Potrivit lui Ştefan Vuza, pentru cele nouă pachete de active ale Oltchim au depus oferte şapte competitori pentru grupe individuale, cum este cea de vagoane sau de materiale de construcţii, iar pentru întregul lanţ de producţie al combinatului sunt două oferte, de la SCR şi de la un fond de investiţii.
„EBITDA în industria chimică ajunge la 23%, dar noi avem în plan investiţii de 275 milioane euro la Oltchim. Vrem să creăm un lanţ de producţie. După licitaţia activelor funcţionale de la Oltchim, urmează o perioadă de stabilizare a companiei, cu investiţii de 18 milioane euro, apoi, după doi ani, vom începe acest program de investiţii de 275 milioane euro“.
Proiectul gândit de Ştefan Vuza ţine cont şi de decizia recentă a MOL Ungaria, care a anunţat o investiţie de un miliard de euro într-o fabrică similară Oltchimului. „Ei s-au mişcat mai bine, au semnat deja contractele şi fabrica va fi gata în 36 de luni. Vor să ocupe tot piaţa regională.“
Pentru a nu se suprapune cu MOL, Oltchim va merge pe segmentul de procesare a gazului metan.
În opinia lui Ştefan Vuza, pentru a avea succes în industria chimică, este nevoie de patru elemente în acelaşi timp, iar România în general şi Chimcomplex în particular dispun de ele în prezent: materii prime, know-how, tehnologie şi piaţă.
În România există încă 17 facultăţi de chimie, 11 institute de cercetări în domeniu şi 28 de licee de chimie, spre deosebire de Bulgaria sau Ungaria, care au câte o facultate, iar în privinţa tehnologiei, deşi la Oltchim este nevoie de investiţii masive, există bănci în Frankfurt pregătite să ofere finanţare, potrivit preşedintelui SCR.
„Oltchim are probleme de mediu şi suntem în discuţii inclusiv cu autorităţile locale să vedem cum este interpretată legislaţia, pentru că dacă nu înţelegem toţi legea la fel, ne putem trezi cu investiţii de zeci de milioane de euro în plus. În plus, Oltchim declară un profit, dar eu ştiu că nu e chiar real. Şi nu au făcut niciun fel de investiţii. Au şi probleme sindicale, de corupţie, firme căpuşă, nu e un proiect uşor. De aceea nu au venit străini să îl cumpere“.
Pentru preluarea Oltchim, SCR are asigurată o finanţare de până în 200 milioane euro, sumă care nu acoperă doar achiziţia activelor, ci şi capitalul de lucru, investiţiile în mediu şi active pentru perioada următoare. Datoriile totale ale Oltchim au fost de 800 mil euro, dar o parte din ele au fost sterse şi au rămas 307 mil.euro, creditorii fiind în primul rând instituţii ale statului, furnizorii, şi pe locul doi băncile.
Înainte de 1989, industria chimică din România dispunea de 72 de combinate şi uzine şi producţia ajungea la 36 miliarde de euro, din care 10 miliarde euro erau produse exportate. Acum mai există 14 combinate, care însă nu exportă nimic, în schimb importurile de produse chimice ajung la 8 miliarde euro.
La nivel european, în chimia sării există 57 de combinate, din care două în România, Chimcomplex şi Oltchim, iar cele două companii ar realiza împreună doar 0,3% din producţia UE, capacităţile lor fiind incomparabile cu cele din alte ţări. Liderul în domeniu rămâne Germania, cu 12 combinate, fiecare de 7 ori peste nivelul Oltchimului, spune Ştefan Vuza.
Antreprenorul român este de părere că privatizarea industriei pe bucăţi, vânzarea separată a activelor, a fost o greşeală repetată nu doar în România, ci şi în alte ţări din regiune. Dar, spre deosebire de noi, Polonia a înţeles situaţia mai devreme şi a decis în 2001 unirea a 16 combinate în Azoty Group. „Acum valul de comasare vine spre Balcani şi trebuie să avem şi noi aceeaşi strategie, acelaşi dans, ca restul ţărilor din UE. Altfel combinatele locale vor dispărea“.
Companii din industria chimică sănătoase, care funcţionează cu succes pe plan local, sunt Azomureş, rafinăria Brazi (OMV Petrom), la Rompetrol, în sectorul de vopsele (fabrica Kober Piatra Neamţ, Policolor), farmaceutice (la Iaşi), îngrăşăminte (90% din capacităţi sunt închise, dar ele se pot redeschise, având în vedere că fermierii importă îngrăşăminte şi pesticide).
Aşteptările legate de succesul viitoarei Companii Române de Chimie, creată de Chimcomplex şi Oltchim, au la bază şi preţurile produselor din acest sector industrial, pentru că, dacă o tonă de sare costă 4 euro, soda ajunge la 600 euro pe tonă, PVC la 1500 euro, iar ecuamide ajung la 5000 euro pe tonă. „Noi avem sare, dar nu profităm. Salrom produce doar 30.000 tone si România consumă 100.000 tone“.
