Iarna energiei. Firmele strategice, la fier vechi sau în insolvenţă. “Spargerile în companii mici ne-au adus aici.” Azi, la ora 14.30 Regia pentru Activităţi Nucleare, în faliment, se vinde ca fier vechi pornind de la 0,52 lei/kg. Între timp, ministrul energiei vorbeşte cu ţara pe Facebook: “Să nu disperăm”

În iunie anul acesta a fost pronunţat falimentul RAAN după ce firma intrase în insolvenţă în toamna anului 2013, cu datorii vechi de 680 de milioane de lei, alte 70 de milioane de lei acumulându-se în insolvenţă.

Tot în iunie, Complexul Energetic Hunedoara, unica firmă care mai lucrează cu huila din Valea Jiului, a intrat în insolvenţă.

Complexul Energetic Oltenia insistă că nu este în această situaţie, dar pierderile fir­mei se acumulează. Soluţiile de redresare, nu.

Săptămâna trecută a fost găsită şi „salvarea“ pentru sistemul de termoficare din Bucureşti, şi anume insolvenţa simultană a RADET şi Elcen.

Între timp, Compania Naţională a Uraniului, singurul producător local de uraniu, şi-a oprit producţia, iar reactoarele de la Cernavodă merg pe combustibil canadian. Nuclear­electrica la rândul său, al doilea cel mai ieftin producător de energie din Ro­mânia, a intrat pe pierderi, scăderea pre­ţurilor din piaţă fiind neîndurătoare chiar şi pentru firma care asigură 20% din producţia de energie locală. Eolienele, tot pe pierdere.

„În România se întâmplă lucruri bune, cu care trebuie să ne mândrim!“, scria pe data de 15 septembrie pe contul personal de Face­book ministrul energiei Victor Grigorescu după ce a vizitat platformele petroliere off­shore ale Petrom. Petrom nu mai este de stat, iar Ministerul Energiei este un acţionar minoritar.

Problema iniţială

„Mă uit cu durere şi îngrijorare la ce se întâmplă, mai ales în zona de producere a energiei“, spune Carmen Neagu, CEO al EnergoBit, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din domeniul energetic, cu o experienţă în acest sector de peste 30 de ani.

„Cred că acum culegem rezultatele unor măsuri care nu au fost luate la timpul lor. Spargerea sistemului în companii tot mai mici a dus spre această situaţie“, crede Neagu.

România este una dintre puţinele state care au plătit cu preţul bunei funcţionări a sistemului său energetic obligaţiile venite de la nivel european. Producătorii au fost sparţi în funcţie de sursă şi puşi să concureze unul cu altul, distribuţiile au fost rupte de producţie şi aşa mai departe.

„Această separare se putea face mai puţin agresiv şi avem în jurul nostru exemple, CEZ (companie energetică integrată pe verticală controlată de statul ceh – n. red.). Ne-am bătut joc de o moştenire foarte valoroasă, făcută de nişte profesionişti pe care nu am ştiut să o gestionăm“, spune Neagu.

Insolvenţa nu este leacul pentru toate

În timp ce asumarea unor programe de restructurare vine cu costuri politice, autorităţile au văzut în insolvenţă soluţia salvatoare. Oamenii din piaţă pun însă sub semnul întrebării acest demers.

„Hidroelectrica este un exemplu, dar nu toate companiile din energie sunt în situaţia Hidroelectrica. Acolo lucrurile mergeau, iar insolvenţa nu a făcut altceva decât să cureţe compania“, crede Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie Electrica din România (AFEER).

Cel mai recent exemplu este aplicarea insolvenţei pentru sistemul centralizat de încălzire din Bucureşti. Săptămâna trecută RADET şi-a cerut insolvenţa, aşa că la o zi după a venit şi Elcen la rând, astfel că în prag de iarnă bucureştenii se întreabă dacă vor avea sau nu căldură în case.

„Mă întâlnesc cu specialişti şi îmi spun că avem unul dintre cele mai bune sisteme de termoficare ca design, executat concentric, iar noi ne batem joc de el“, completează Neagu.

Nu disperaţi!

Ieri, aproape 33% din energia produsă în România avea în spate minele de cărbuni. Firmele care generau această energie sunt Complexul Energetic Oltenia şi Complexul Energetic Hunedoara. Prima a înregistrat anul trecut pierderi de peste 960 de milioane de lei, a doua a intrat în insolvenţă cu pierderi de 1,6 miliarde de lei. Ambele companii sunt deţinute de Ministerul Energiei.

„Sper că informaţiile apărute în presa locală din Gorj care susţine că s-a ajuns să se dea şpagă pentru listele de disponibilizaţi de la Complexul Energetic Oltenia să se dovedească doar un zvon fără temei“, spune pe pagina de Facebook Victor Grigorescu (fofo stânga) pe 13 august. Ministerul Energiei este proprietarul Complexului Energetic Oltenia.

Cu câteva zile înainte, tot ministrul mai spune că producem 30% din energie din cărbune, însă companiile carbonifere sunt în insolvenţă.

„Întreb şi eu: cum s-a putut întâmpla ca aceste societăţi să fie în cădere liberă? Cu siguranţă sunt defecte ale sistemului de zeci de ani de zile, unii s-au uitat la ele şi vin astăzi să le reclame“, spunea Victor Grigorescu, care de un an de zile este ministru al energiei.

„Partea cea mai importantă dintr-o insolvenţă este planul de restructurare. De ce nu faci planul înainte de a ajunge acolo?“, mai spune Carmen Neagu.

Problema este că nici contextul nu este bun. Preţurile la energie sunt la minimul ultimilor opt ani de zile, consumul stagnează, iar producătorii sunt la limită în ceea ce priveşte costurile. Nici în regiune nu mai sunt variante bune de export.

„Pentru producători, direcţia pieţei este foarte proastă. Sistemul are nevoie de multe investiţii, dar la preţurile de acum, banii nu vin, aşa că suntem pe o spirală negativă. Lucrurile trebuie gândite mai profund“, spune la rândul său Ion Lungu.

Luna aceasta, Ministerul Energiei ar trebui să prezinte strategia energetică, document aşteptat de industrie din 2008.

„Nu trebuie să disperăm, ci să gândim pe termen mediu şi lung“, mai spune ministrul energiei pe Facebook. 

Ion Lungu, preşedintele AFEER (foto dreapta): Hidroelectrica este un exemplu, dar nu toate companiile din energie sunt în situaţia Hidroelectrica. Acolo lucrurile mergeau, iar insolvenţa nu a făcut altceva decât să cureţe compania. Lucrurile trebuie gândite mai profund.