Accelerarea procesării materiilor prime este următoarea etapă de care România se apropie, susţin oamenii din agrobusiness, dar e constrânsă de lipsa de interes a Ministerului Agriculturii.
Businessurile antreprenoriale din industria prelucrătoare a laptelui se luptă acum cu giganţi străini din vestul Europei să menţină producţia şi chiar să o crească prin investiţii în noi spaţii de procesare sau în extinderea celor existente.
Oamenii din agrobusiness susţin că următoarea etapă pentru România ar fi să-şi schimbe statutul din producător de materii prime în producător de produs finit, însă Ministerul Agriculturii, în mâinile căruia se află soarta industriei alimentare, nu are date privind numărul sau care sunt cele mai mari fabrici de lactate sau de carne din România.
De altfel, instituţia care are circa 15.000 de angajaţi a aflat din presă că grupul francez Lactalis, care deţine cinci din cele mai mari
20 de fabrici de lactate, închide două unităţi de producţie pentru eficientizarea activităţii, fapt ce arată modul în care se hotărăşte viitorul unei industrii - în lipsa unor informaţii clare şi mai ales în lipsa interesului - extrem de fragile, cea alimentară, de doar 50 mld. lei anual.
Miniştrii de la Agricultură s-au lăudat întotdeauna public cu producţiile record de cereale ale României, cu poziţiile fruntaşe la producţiile şi suprafeţele cultivate de porumb şi floarea-soarelui în UE, cu faptul că suntem unii dintre cei mai mari exportatori de grâu, dar niciodată nu au vorbit despre fabricile de lapte sau de carne din România.
Potenţial de dezvoltare a spaţiilor de procesare a materiilor prime agricole există, la fel şi dorinţă din partea investitorilor, dar şi oportunităţi, însă cât timp statisticile Ministerului Agriculturii se limitează la suprafeţe cultivate cu cereale, date preluate de la Institutul Naţional de Statistică, şi nu la cei mai mari procesatori din industria alimentară, cum se poate realiza acest lucru?
În prezent, cea mai mare fabrică de lactate după capacitatea de producţie din România este Fabrica de Lapte Braşov, subsidiara locală a grupului grec Olympus, singura investiţie mare de la zero făcută în ultimii 20 de ani în industria laptelui, cu peste 130 de milioane de euro, potrivit datelor de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).
ANSVSA nu are date privind capacitatea totală sau capacitatea efectivă de producţie a celor mai mari fabrici din România. „Pentru informaţii detaliate, vă recomandăm să vă adresaţi Asociaţiei Române a Cărnii (ARC) şi Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL).“
Afacerile pornite de antreprenori români în industria alimentară după 1990, de-a lungul vremii, fie au intrat în insolvenţă, fie au intrat în faliment, fie au fost vândute unor grupuri mari străine, iar astăzi numai opt fabrici de lapte cu acţionariat românesc au printre cele mai mari capacităţi de producţie interne. Iar, Ecolact Prod, compania de pe locul 19, deţinută de Gheorghe Petrache, este acum în faliment.
Jumătate din cele mai mari unităţi de producere a lactatelor sunt deţinute de investitori stăini, iar Lactalis are cinci dintre ele şi la începutul lunii iulie a anunţat că închide două dintre fabrici, de la Vatra Dornei (Suceava) şi Floreni (Vaslui), unde vor fi desfiinţate circa 150 de poziţii.
În tot acest context, o solicitare simplă rămâne fără un răspuns clar. Cine răspunde atunci de deficitul de peste 2,5 mld. euro din industria alimentară românească?
