Companii

O picătură într-un ocean. Recolta de grâu este bună în 2010, dar e suficientă?

O picătură într-un ocean. Recolta de grâu este bună în 2010, dar e suficientă?

Autor: Ioana Mihai

11.11.2010, 23:15 52

Veştile bune au ocolit agricultura ani în şir, iar 2010 seîncadrează în aceeaşi linie. Ploile prea multe sau prea puţine,inundaţiile sau canicula, plata cu întârziere a subvenţiiloragricole sau anularea unor ajutoare cum sunt cele pentruîngrăşăminte sunt doar câteva din problemele cu care se confruntăagricultura.

Din producţia totală a ultimului an, de 5,7 milioane de tone,fermierii au vândut până acum la export 1,2 milioane de tone degrâu şi au încasat 200 de milioane de euro, scrie revista BUSINESSMagazin (www.businessmagazin.ro).

Chiar dacă recolta din acest an este mai mare cu 10% faţă deanul trecut (5,2 milioane de tone), este departe de a fi una dintrecele mai bune - pentru comparaţie, acum doi ani era de 7,2 milioanede tone.

Fermierii români au preferat să exporte deja din recoltă pentrucă preţul grâului pe pieţele internaţionale a explodat în august,ajungând chiar şi la 200 de euro pe tonă, aproape dublu faţă depreţul practicat cu câteva luni mai devreme. Cauza, cum ştim, afost seceta care a compromis recoltele din Rusia (ce produce 9% dingrâul consumat la nivel mondial) şi Ucraina.

E puţin, e mult?

Foarte puţin, raportat la volumul de importuri de alimente pecredit, răspunde Ioan Niculae, preşedintele InterAgro şi unuldintre cei mai mari proprietari de teren din ţară.

"România nu vrea decât să importe, bani pe care va trebui la unmoment dat să-i dea înapoi şi nu se ştie de unde", spune Niculae,care completează că, în raport cu potenţialul agricol, inclusivmarii latifundiari practică o agricultură tot în sistem desubzistenţă, nu de performanţă. Niculae, care are 50.000 de hectarede teren şi o voce foarte sonoră când e vorba să critice politicilestatului în domeniu (declara recent că în agricultură e nevoie deinvestiţii masive şi de o strategie, dar "toate guvernele dinultimii 20 de ani nu au făcut decât să distrugă domeniul"), este unexponent al fermierilor puternici, aşa cum sunt şi Mihai Anghel,Culiţă Tărâţă, Adrian Porumboiu sau Ştefan Poienaru. Împreună, ceicinci controlează aproape o zecime din suprafaţa de aproape 7milioane de hectare de teren cultivat din ţară.

Agricultorii şi-au văzut anul trecut afacerile scăzândvertiginos, cu procente cuprinse între 10 şi 70%, iar la începutulacestui an conformarea la reglementările UE a dus la sistareaajutoarelor de stat.

"Tăierea subvenţiilor este o crimă pentru tot poporul român, nudoar pentru agricultură", repetă Ioan Niculae. Situaţia este însăcu adevărat tragică în cazul celor aproape un milion de fermiericare practică agricultura de subzistenţă în sensul propriu alcuvântului, având proprietăţi mici, majoritatea lucrate ineficient.Productivitatea fermierilor români este slabă faţă de alte ţări:producţia medie la hectar la grâu se plasează la 2.500 kg, de pestetrei ori mai puţin decât în Olanda, de pildă. Iar la nivelulîntregii ţări sunt 1,1 milioane de proprietari de teren care deţin9,65 milioane de hectare de teren arabil, foarte fragmentat. Înaceste condiţii, "nu există nicio şansă de creştere a producţieidin agricultură, nici calitativ (spre exemplu, grâu corespunzătorpentru panificaţie) şi nici cantitativ", declară profesorul IoanNicolae Alecu din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şiMedicină Veterinară (USAMV) din Bucureşti.

Stimulentele, insuficiente

În opinia lui, cea mai mare problemă actuală este lipsapârghiilor care ar putea determina creşterea suprafeţelor agricole.Odată cu sistarea ajutoarelor de stat a fost suspendată şi primireade noi cereri pentru sistemul rentei viagere, cu remuneraţiioferite proprietarilor de teren incapabili să-şi lucreze singuripământul - 100 de euro la hectar pentru cei care acceptau să vândăşi 50 de euro pentru cei ce dădeau terenul în arendă. Alecuapreciază că aceste stimulente erau oricum insuficiente,considerând că abia la o retribuţie de 350 de euro pe hectarproprietarii ar fi stimulaţi să susţină comasarea terenurilor.

În plus, proprietarii care acum nu produc eficient nu contribuieîn niciun fel la buget, pe când exploataţiile mari, visul neatinsal tuturor guvernărilor de după 1990, ar pune în funcţiune unîntreg angrenaj care ar "urni" mediul rural - de la locuri de muncăîn agricultură şi în domeniile conexe (ca service-uri pentrutractoare şi maşini agricole) şi până la plata taxelor şi acontribuţiilor către stat.

Agricultura are unul dintre cei mai mari factori de multiplicarea numărului de locuri de muncă, dar şi a încasărilor din taxe şiimpozite, cu condiţia industrializării ei, remarca recent şi fostulministru al economiei, Adrian Videanu. Concentrarea proprietăţilor,despre care ex-ministrul agriculturii Mihail Dumitru aprecia că înlipsa unei politici naţionale ar putea dura cel puţin o generaţie,ar putea ajuta la crearea unor suprafeţe de 20-30 de hectare deteren, care ar putea fi lucrate de tineri.

Aceştia nu au numai forţa, dar în bună măsură şi cunoştinţelenecesare pentru a creşte cantitatea şi calitatea producţiei lahectar.

"Ţăranul nu poate fi eutanasiat, ci trebuie folosite pârghiilenecesare pentru a schimba din temelii sistemul în care funcţioneazăacum agricultura", mai spune Alecu. În cele din urmă, o măsură areuşitei ar fi scăderea populaţiei ocupate în domeniu: în Vest,deşi 60% dintre europeni trăiesc în mediul rural, doar 5% dintre eilucrează în agricultură, în timp ce în România, spune prof. Alecu,prea puţini sunt locuitorii din mediul rural care au altă sursă devenit decât exploatarea propriei ferme.

Culturile de rapiţă pentru biodiesel, o altănişă

"Sunt nişe însă în domeniul agricol unde am putea înregistraperformanţe", susţine Alecu, dând ca exemplu cultura inului pentrufibra vegetală. Acest domeniu, cu tradiţie în România, ar putea fiexploatat cu bune rezultate, pentru că există o tendinţă mondială aproducătorilor din industria auto de a înlocui masele plastice cufibre vegetale din in şi "indiferent cât de mare ar fi producţiamondială, nu ar putea să acopere cererea." O altă nişă în carefermierii români ar putea face performanţă ar fi culturile derapiţă pentru biodiesel.

În zona zootehniei "nu avem nicio şansă să câştigăm bătălia cuţări ca Olanda sau Danemarca în zona creşterii de porci", dar şanseexistă în zona creşterii de bivoliţe. "Avem cele mai grozavepopulaţii de bivoliţe, deşi din păcate, aşa cum s-a întâmplat şi încazul cailor de rasă, am trimis peste hotare cele mai buneexemplare", afirmă prof. Alecu.

Absorbţia redusă a fondurilor europene este o altă problemăgravă a domeniului: dintre cele peste opt miliarde de eurogarantate de Bruxelles ca fonduri europene disponibile pentruagricultura românească, doar 1,7 mld. euro au fost atrase deproiecte eligibile până la sfârşitul anului trecut. La capitolulinvestiţiilor realizate, situaţia este chiar şi mai proastă: doar100 mil. euro au fost folosite, pentru că majoritatea fermierilornu au acces la finanţare şi nu trezesc interesul bancherilor pentrua putea pune în practică proiectele.

În replică, Daniela Giurca, director general al DirecţieiGenerale de Politici Agricole din Ministerul Agriculturii şiDezvoltării Rurale, arată că statul acordă o serie întreagă deajutoare, începând de la subvenţionarea dobânzilor la creditelecontractate de fermieri până la finele anului 2010 şi continuând cusubvenţionarea accizei la motorină, subvenţia pentru păsări şiporcine, plata unică pe suprafaţă (care în 2010 este în cuantum decirca 80 euro/ha) şi plăţi naţionale directe complementare pentrusectorul vegetal, ovine şi caprine.

La acestea se adaugă schema de ajutor specific acordatproducătorilor de lapte de vacă din zonele defavorizate, ajutoarelepentru agricultură ecologică, sprijinul pentru producătorii delapte şi produse lactate, plata pentru tomatele destinateprocesării şi sprijinul pentru sectorul apicol şi viticol.

Viitorul stă în asociere

"Organizarea şi consolidarea formelor asociative, în bazainiţiativei producătorilor agricoli, reprezintă viitorulagriculturii româneşti", susţine Giurca, adăugând însă că înRomânia există un număr foarte mare de exploataţii mici, care nu auposibilitatea reală de restructurare şi care "au o importantăcomponentă socială, care nu poate fi neglijată, ele fiind deţinuteîn general de persoane vârstnice, fără alte venituri, care au caprincipală preocupare mica lor gospodărie". Prin urmare, statul avrut să includă şi aceste exploataţii de semisubzistenţă înprogramul de ajutoare. De pildă, spune Daniela Giurca, "ele potaccesa, pe bază de proiect, sprijinul nerambursabil destinatfermelor mici ce valorifică o parte din producţie pe piaţa locală,în cuantum de 1.500 euro/fermă/an pe o perioadă de cinci ani".

Noul ministru de resort Valeriu Tabără pare să se bazeze foartemult pe susţinerea UE, judecând după cele mai importante declaraţiifăcute în ultima vreme. Vrea să ceară UE o primă legată de perioadade arendare a terenurilor, aşa încât să intre în producţie şiterenurile proprietarilor incapabili sau nedoritori să-şi lucrezeterenul, şi să solicite de la Bruxelles facilităţi de creditare aagricultorilor, mizând în acelaşi timp pe posibilitatea dezvoltăriirelaţiei cu CEC Bank, singura mare bancă de stat, pentrucanalizarea fondurilor UE şi pentru creditarea agricultorilor.

La ora actuală, aproape jumătate din plăţile de subvenţiidirecte pentru fermieri se derulează prin CEC Bank, care a dat pânăacum credite de peste 42 de mil. lei, în baza adeverinţelor de laAgenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care certificăsuprafeţele agricole exploatate. Creditele acoperă până la 70% dinvaloarea subvenţiilor pentru 2010. "În momente de criză, banca esteuna dintre cele mai bune soluţii, chiar şi pe termen scurt", spuneValeriu Tabără.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO