Guvernul nu şi-a făcut temele, aşa că se îndreaptă spre cea mai facilă soluţie în cazul redevenţelor petroliere, şi anume amânarea cu un încă un an a deciziei de modificare a actualului sistem. Cu toate că se ştia de zece ani că în decembrie 2014 expiră înţelegerea din contractul de privatizare al Petrom, acest deceniu nu a fost suficient pentru clasa politică, aşa că şi la anul petroliştii vor beneficia de acelaşi regim de taxare a producţiei de petrol şi gaze.
„Am decis să prelungim actualul sistem până în decembrie 2015 pentru predictabilitate şi pentru întărirea aparatului administrativ al ANAF astfel încât să poată gestiona noul sistem“, explică Ioana Petrescu, ministrul finanţelor, spunând că prelungirea sistemului se va face prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă.
România a încasat anul trecut redevenţe un miliard de lei (234 de milioane de euro) din producţia de petrol şi gaze.
Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), anul trecut România a avut o producţie de petrol de 3,9 milioane de tone de ţiţei şi 11 mld. metri cubi. Pornind de la preţurile afişate de cei doi mari producători, Petrom şi Romgaz, rezultă că valoarea producţiei de petrol şi gaze a fost de circa 15 mld. lei (3,4 mld. euro). Practic statul a încasat doar 6,6% din această producţie sub forma redevenţelor. Spre exemplu, Germania încasează 10% din valoarea producţiei. În ţările arabe, şi nu numai, statul este proprietarul câmpurilor petroliere, iar acolo sunt foarte populare aşa-numitele acorduri de împărţire a producţiei, partea statului putând ajunge şi la 60% din câştigul unui proiect.
Un posibil scenariu
În cazul României, o suprataxă pe profiturile suplimentare obţinute de companiile petroliere mai ales din noile descoperiri ar putea fi una dintre modificările actualului sistem de redevenţe.
„Este necesară şi o fundamentare: de ce le dublăm, de ce le triplăm, de ce le scădem. Studiul Băncii Mondiale discutat cu FMI şi Coaliţia pentru Dezvoltarea României vrea să ne creeze un cadru fundamentat, unde mărim şi unde nu le mărim. De exemplu, pentru explorările şi exploatările off-shore trebuie să le scădem, dacă mă întrebaţi, pentru că altfel nimeni nu va investi miliarde de dolari dacă nu au facilităţi pentru a-şi recupera aceşti bani în următorii 5-10-15 ani“, a spus ieri premierul Victor Ponta, citat de Mediafax, cerând un consens cu opoziţia. „Trebuie să fie stabilit şi cum stimulăm investiţiile: vrem prin sistemul fiscal, prin sistemul de redevenţe să stimulăm investiţiile în special în energie şi resurse naturale sau vrem să le folosim doar pe cele actuale, care, inevitabil, natural, sunt în epuizare“, a mai spus Ponta, citat de Mediafax.
Statul ştie însă de zece ani de zile, chiar din ziua în care a vândut Petrom, că în 2014 avea şansa de a schimba sistemul de taxare a companiilor petroliere. Noua poziţionare faţă de subiectul redevenţelor este complet diferită faţă de abordarea din anii 2012-2013, când unii politicieni, cum este cazul lui Constantin Niţă, ministrul economiei, susţineau creşterea redevenţelor până la 20-30% din valoarea producţiei.
Specialiştii din fiscalitate spun că noua abordare este o dovadă clară că „cineva nu şi-a făcut temele“.
Ce spune legea prin care s-a privatizat Petrom?
„Este clar că cineva nu şi-a făcut temele şi acum amână luarea unei decizii“, a declarat Gabriel Biriş, partener în cadrul casei de avocatură Biriş Goran.
Informaţia prelungirii actualului regim de redevenţe vine în contextul în care anul acesta expiră perioada de zece ani de zile în care statul şi-a asumat că nu va umbla la acest sistem. „Promisiunea“ a fost făcută la privatizarea Petrom, cea mai mare companie locală, în 2004 şi a fost inclusă în Legea 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului Petrom, intrată în vigoare în decembrie 2004. Petrom a fost privatizată în timpul guvernării Năstase.
În articolul 15 din textul legii se precizează că pe o perioadă de 10 ani vor fi menţinute nivelul procentual, baza şi modalitatea de calcul al redevenţelor datorate de Petrom, conform contractelor individuale de concesiune.
„Până la data de 31 decembrie 2014 prevederile se aplică la cerere tuturor titularilor de acorduri individuale de concesiune în domeniul explorării şi exploatării zăcămintelor de petrol şi gaze naturale, încheiate cu ANRM“, se mai arată în textul legii.
„În contractul cu Petrom de fapt ne angajăm să nu modificăm regimul de redevenţe cel puţin zece ani. Dacă noi prelungim sistemul de redevenţe, nu trebuie modificat contractul cu Petrom“, susţine însă Ioana Petrescu, răspunzând la întrebarea privind necesitatea unei renegocieri a contractului de privatizare a Petrom.
Gheorghe Duţu, preşedintele ANRM, instituţia care gestionează rezervele de hidrocarburi şi resurse minerale ale României, nu a mai putut fi contactat în cursul zilei de ieri pentru detalii suplimentare după ce la finalul săptămânii trecute a declarat că el nu deţine nicio informaţie despre prelungirea sistemului de redevenţe.
Cine trebuie să facă noul sistem de redevenţe?
„Departamentul pentru Energie nu are niciun rol în acest subiect. Instituţiile care se ocupă de realizarea unui nou regim sunt Ministerul Finanţelor şi ANRM. Am considerat însă normal să avem şi noi un punct de vedere pe această temă“, a spus Răzvan Nicolescu, ministrul energiei. Înainte de a prelua funcţia de ministru al energiei, în martie 2014, Nicolescu a ocupat funcţia de director de afaceri corporatiste în cadrul Petrom, cel mai mare producător de hidrocarburi din România.
În scrisoarea adresată de Răzvan Nicolescu, la finalul lunii trecute, către Ioana Petrescu, ministrul finanţelor publice, document care a fost trimis şi către Darius Vâlcov, ministrul delegat pentru buget, Vlad Stoica, şeful cancelariei primului-ministru, şi lui Gheorghe Duţu, preşedintele ANRM, Nicolescu precizează că prin noul sistem de redevenţe statul român trebuie să încaseze mai mult din 2015.
Cât a câştigat România din redevenţe anul trecut?
În România, prin Legea petrolului redevenţele se calculează ca procente din valoarea producţiei. Œn funcţie de dimensiunea zăcământului procentele aplicate variază între 3,5% şi 13,5%, atât pentru petrol, cât şi pentru gazele naturale.
Redevenţele încasate de statul român pentru producţia de petrol şi gaze au ajuns anul trecut la 1,036 miliarde de lei, în scădere cu 13% comparativ cu 2012, circa 99% din această sumă fiind plătită de Petrom, companie care asigură aproape în totalitate producţia de petrol a României şi jumătate din producţia de gaze, şi Romgaz, cel mai mare producător local de gaze naturale, potrivit datelor transmise de ANRM.
„Din punctul de vedere al Departamentului pentru Energie, considerăm că în acest proces de revizuire a cadrului fiscal pentru hidrocarburi, statul român ar trebui să îşi crească veniturile într-o manieră care să nu descurajeze investiţiile şi să nu afecteze nivelul producţiei de hidrocarburi“, se arată în documentul trimis de Departamentul pentru Energie în atenţia Ministerului Finanţelor.
Instituţia mai atrage atenţia asupra faptului că la 31 decembrie 2014 îşi încetează efectele ordonanţa prin care veniturile suplimentare din scumpirea gazelor au fost impozitate, „existând riscul ca nemodificarea sistemului fiscal, începând cu data de 1 ianuarie 2015, să ducă la scăderea veniturilor statului român din exploatarea de hidrocarburi.“ Totodată, Departamentul aminteşte de faptul că ANRM a anunţat de mai multe ori că va organiza o licitaţie pentru 36 de noi perimetre, din care 8 să fie în Marea Neagră, şi că firmele posobil interesate au nevoie de „claritatea cadrului fiscal.“
„Având în vedere cele expuse mai sus, credem că revizuirea sistemului de taxare pentru hidrocarburi, începând cu 1 ianuarie 2015, este în interesul statului român“, se mai arată în scrisoarea semnată de Răzvan Nicolescu.
Un scenariu
Unul dintre specialiştii contactaţi de Ministerul Finanţelor în vederea elaborării unui nou sistem de redevenţe este profesorul Eytan Sheshinski, cel care a regândit sistemul de redevenţe din Israel. Sheshinski este profesor de finanţe publice la Universitatea Evreiască din Ierusalim şi deţine un doctorat în economie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, una dintre cele mai bune universtităţi la nivel global. Colaborarea Ministerului Finanţelor român cu Sheshinski a intervenit în urma unei vizite în Israel a premierului Victor Ponta, în iunie.
„Ministerul israelian de finanţe m-a recomandat în urma proiectului de redevenţe pe care l-am configurat pentru Israel“, a explicat Eytan Sheshinski.
Potrivit acestuia, una dintre metodele de impozitare recomandare este taxarea supraprofiturilor înregistrate de companiile petroliere care sunt obţinute mai ales din noile zăcăminte. Practic, până când petrolştii nu îşi vor recupera investiţiile făcute în noile proiecte, statul nu ar trebui să-i impoziteze.
„După ce depăşesc un anumit prag al profitului, câştigul suplimentar ar trebui impozitat între 20 şi 50%“, a spus Eytan Sheshinski. Problema este că profilul de producţie de hidrocarburi al Israelului este complet diferit de cel al României. În timp ce abia recent, Israelul a identificat resurse de gaze importante mai ales în zona offshore, România are o tradiţie în acest sector de 150 de ani, fiind prima ţară din lume în care a fost înregistrată o producţie de petrol.
Primii paşi înapoi
La jumătatea acestui an, preşedintele ANRM spunea că noul regim de redevenţe ar putea să nu aducă schimbări semnificative actualului regim, ci doar o împărţire de taxare între perimetrele pe uscat şi cele din mare (offshore).
În plus, eventualele schimbări nu ar urma să se aplice acordurilor în vigoare, ci doar noilor acorduri petroliere care ar urma să fie semnate între statul român şi companiile petroliere. Practic, Petrom şi Romgaz ar putea fi neatinse de acest nou nivel de redevenţe în contextul în care acordurile lor petroliere sunt făcute pe vechea legislaţie şi pe o durată de 30 de ani.
Autorităţile mai spuneau în iunie că în cazul acordurilor deja existente se va intra la negocieri caz cu caz. Companiile petroliere insistă însă pe aceeaşi necesitate de stabilitate fiscală mai ales acum când Marea Neagră pare să ascundă în adâncuri reserve semnificative de gaze naturale, pentru care sunt însă necesare investiţii de miliarde de dolari. În plus, prăbuşirea barilului de petrol sub pragul de 70 de dolari nu crează un teren fertil de negociere pentru statul român.
