Companii

Privită „macro“, România e de vis, însă pentru antreprenori asta nu înseamnă nimic!

Dragoş Dragoteanu, întreprinzător, deţine firma de intermediere pe piaţa imobiliară Euroest. Foto: Răzvan Lupică

Dragoş Dragoteanu, întreprinzător, deţine firma de intermediere pe piaţa imobiliară Euroest. Foto: Răzvan Lupică

Autor: Dragoş Dragoteanu

17.11.2015, 00:06 1266

Câţi oameni de afaceri din categoria IMM ştiu economie sau au studii economice? Foarte puţini, cred eu. Câţi antreprenori serioşi beneficiază direct de aşa-zisa macrostabilitate economică?

Pentru că citesc şi apreciez profesionalismul editorialelor dvs., îmi permit să vă prezint şi un alt punct de vedere, vizavi de editorialul publicat duminică 15 noiembrie (Niciun Guvern nu a primit pe mână o situaţie macro atât de bună. Întrebarea este dacă Cioloş şi miniştrii tehnocraţi ştiu cum să oprească degradarea lentă a jumătate din economie şi să învioreze firmele româneşti secătuite de criză, proiecte unde Ponta a eşuat). Tot ceea ce aţi scris este corect. În schimb, cifrele nu ne ajută, cel puţin momentan, deoarece există şi o altă perspectivă, mult mai realistă şi mai tristă, din care lucrurile se văd cu totul altfel. Este vorba despre „mărunţişurile“ cotidiene cu care antreprenorii se ciocnesc zi de zi şi care fac această panoramă „macro“ despre care vorbiţi să pară o glumă tristă.

Întrebaţi transportatorii români ce părere au despre infrastructura ţării. Faptul că nu avem o centură a Capitalei mi se pare o ruşine naţională. 25 de ani de „performanţă macro“. Nu mai vorbesc de o autostradă de la Constanţa la Arad sau Oradea. Ar fi prea mult! În opinia mea, centura este o problemă vitală, mai mult decât „macro“. Pentru investitorii strategici străini, lipsa autostrăzilor compensează cu mâna de lucru ieftină şi calificată. Asta e altă problemă. Suntem ultraieftini!

Întrebaţi orice antreprenor simplu ce dobândă plăteşte la un credit. Dacă ne uităm ce dobânzi medii se practică în ţări care nu arată atât de bine „macro“, veţi constata că BNR, prin politicile sale, a pus o povară dublă sau chiar triplă pe antreprenorii români. Să mai spun că orice business românesc intră în competiţie directă cu unul similar din orice ţară a UE?

Întrebaţi orice angajator român care sunt cele mai grele probleme cu care se confruntă. Cu siguranţă, una ţine de factorul uman. De ce nu sunt suficienţi angajaţi corespunzători în ţara noastră? Poate greşesc, dar cred că sunt plătiţi mai bine afară şi pentru că antreprenorii străini pot să ia credite ieftine şi îşi permit să le ofere un salariu mai bun decât noi. O problemă „macro“ pentru noi, o oportunitate pentru străini.

Întrebaţi orice angajat onest al unei multinaţionale cum se simte? E fericit când ştie că un coleg pe acelaşi post din altă ţară este mult mai bine plătit decât el pe acelaşi post, pentru aceeaşi muncă, şi poate omologul lui nu este atât de bun ca el? „Roboţii“ români sunt ieftini, rezistenţi şi buni!

Întrebaţi un inspector fiscal adevărat de ce multinaţionalele plătesc impozite atât de mici în România. Ştiţi de ce! Pentru că legislaţia le permite să externalizeze „legal“ cele mai multe servicii în ţările de origine şi pentru bugetul statului rămâne mărunţişul. O nimica toată pe lângă impozitele pe care le plătesc în ţările-mamă. Legislaţia e de vină, dar suntem stabilizaţi „macro“!

Întrebaţi orice patron care este luat la puricat în timpul unui control ce sentiment are. Cum se simte când fiecare greşeală, de cele mai multe ori nepremeditată, este taxată la maximum de inspectorii „vigilenţi“. El ştie că firmele străine beneficiază de un lobby agresiv chiar la nivel de ambasade, în faţa guvernanţilor care ne-au asigurat, nu-i aşa, stabilitatea „macro“.

Vreţi să vorbim despre corupţia macro? Cu toţii ştim că suntem campioni! Vreţi să pomenesc despre birocraţia înfiorătoare la toate nivelurile administraţiei publice? Tot la nivel „macro“ suntem. Vreţi să amintesc de umilinţele la care patronii români sunt supuşi în faţa statului? Da, o megaafacere pentru funcţionarii statului care au salarii mai mari decât angajaţii din mediul privat.

Pentru mine, ţara va fi stabilizată „macro“ numai atunci când statul român îşi va respecta propriii cetăţeni, egal şi nediscriminatoriu. Când hoţii vor fi trataţi la fel, fie români, fie străini. Când FMI va fi istorie şi România nu va mai sta cu mâna întinsă să împrumute bani aproape lunar. Când liderii politici vor avea puterea să nu stea în genunchi în faţa conducătorilor ţărilor „partenere“. Când problemele descrise mai sus şi multe altele vor fi de domeniul trecutului.

Lucrez numai ca antreprenor de 22 de ani. Nu o duc rău şi nu mă vait. Cu toţii avem aşteptări mari de la viitorul guvern, dar ele nu au vreo legătură cu cifrele şi graficele care au îmbrăcat pompos dimensiunea „macro“ a României.

Pentru că sunt un patron corect în relaţia cu statul îmi permit să scriu ce mă doare. Şi cred că durerea mea „micro“ este mai mare decât stabilitatea „macro“, iar într-o situaţie similară sunt probabil alte câteva zeci de mii de antreprenori români.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO