Creşterea economică de 5,9% de pe trimestrul II, cu 0,2 puncte procentuale mai mare decât cea din trimestrul I, arată că spaţiul de oportunitate pentru intrarea pe o nouă spirală a dezvoltării se prelungeşte.
Se acumulează în schimb riscuri pe zona de execuţie bugetară, unde decizia guvernului de a creşte accizele şi insistenţa privind plata defalcată a TVA arată că pândesc dezechilibre serioase.
Capturarea creşterii economice în taxe şi impozite rămâne un deziderat şi pentru acest guvern. O creştere economică de 5,8% pe semestru, când China creşte cu 6,7% pe an, ar trebui să fie un motiv de sărbătoare şi nu de îngrijorare, dacă administraţia ar produce pe potriva resurselor pe care le consumă.
Însă deficienţa cheltuirii banului public este reflectată în fapt în deficitul bugetar, care se va duce la peste 3% din PIB.
Cu 3% deficit bugetar, creşterea economică de aproape 6% este falsă. Toată lumea ştie să cheltuie bani din viitor, din datorii, şi să obţină creştere economică.
Pe de altă parte, este adevărat că nici nu poţi să sufoci economia cu zero deficit bugetar.
Ar fi poate o măsură potrivită pentru România ca deficitul bugetar să fie acceptat doar în măsura în care cheltuielile suplimentare faţă de venituri să fie reprezentate de investiţii în şosele, în spitale şi în şcoli. Adică acceptăm deficit bugetar de 3% din PIB - adică 5,4 miliarde de euro -, dar să avem dovada că aceasta este suma investită anual în şosele/spitale/şcoli.
Germania a introdus în constituţie obiectivul de deficit bugetar zero, de nedepăşire a veniturilor de către cheltuieli.
România are însă nevoie de investiţii, fie în capital fizic, fie în capital uman.
Creşterea economică pe deficite bugetare create de consum este o creştere „dopată”. Încă nu sunt disponibile detaliile de structură ale creşterii economice pe T2, însă, cel mai probabil, tot producţia industrială a fost cea care a împins cifrele.
Orice plus de 7-8% al producţiei industriale an la an, având în vedere că are o pondere de 24% din PIB, înseamnă două puncte procentuale de creştere economică. Pe locul doi ca şi contribuţie este de presupus că a fost comerţul, cu 18% din PIB pondere şi creştere de 10-11%, apoi IT&C-ul, care are doar 6% din PIB, dar raportează creşteri anuale de 14-15%.
Din punctul de vedere al utilizării PIB, dacă România şi-ar putea satisface într-o mai mare măsură nevoile de alimente de pe piaţa locală şi nu ar mai importa atât de multe medicamente, creşterea economică s-ar duce spre 7% anual, peste China.
Luaţi toate comunele şi oraşele mici şi veţi vedea că reţelele de comerţ modern precum Profi sau Penny, flămânde de extindere, îşi implantează câte un magazin în cele mai bune locaţii. Casier şi paznic de magazin au devenit cele mai răspândite meserii din România.
Din păcate, alături nu se ridică şi o făbricuţă de lapte, un mic abator sau o fabrică de compoturi, iar producţia locală rămâne neprocesată. Profi a dezvoltat şi vândut 500 de magazine. Ce-ar fi fost să dezvolte şi să vândă 500 de abatoare/carmangerii?
Micul fermier român a ajuns să mănânce cârnaţi din Germania şi porumbul său zace în curte.
Pe lanţul de valoare adăugată România rămâne la capătul inferior. Suntem pe primele două locuri în Uniunea Europeană la producţia de floarea-soarelui, de porumb şi în primele cinci poziţii la grâu, însă avem deficit comercial pe ulei, pe carne de vită, de porc sau pe produse de panificaţie.
Iată scandalul ouălor infestate din Occident. Olanda, o ţară de 17 milioane de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât Dobrogea, este pe primul loc în UE la producţia de ouă, cel mai mare exportator de legume din lume, are un şeptel de 1,7 milioane de vaci şi 12 de milioane de porci, faţă de 1,8 milioane de vaci şi 5 milioane de porci în România. Cum se poate?
Cultivatorii români de roşii plătesc 800 de euro pe zi pentru consultanţă experţilor olandezi. Cheia este de fapt ştiinţa, valoarea adăugată peste resurse.
Creşterea economică provenită din consum mai mult arde resurse decât reflectă valoare adăugată utilizabilă. La 5-6% creştere economică anuală, există spaţiu de investiţii. Acum e timpul. Resursele arse în consum se vor răzbuna.
