Pe piaţa comerţului cu cereale din România activează trei dintre cei mai mai mari patru traderi din lume, respectiv ADM, Bunge şi Cargill, lipsind doar compania Louis Dreyfus din aşa-numitul „ABCD” al comerţului cu cereale.
Prezenţa corporaţiilor agricole în România reprezintă o miză uriaşă pentru traderii străini în contextul în care România are producţii bogate, fermierii se grăbesc să-şi vândă marfa la recoltare pentru că nu au spaţii de depozitare sau cashflow disponibil pentru reînfiinţarea culturilor, iar sectorul zootehnic nu este suficient de dezvoltat pentru a prelua cea mai mare parte a recoltelor.
„Produsele agricole din România sunt foarte ieftine pentru că nu avem o a doua alternativă. Nu avem bani sau spaţii de depozitare. Toţi guvernanţii le-au dat lor spaţiile de depozitare pe bani de nimic. Acum au monopol şi fac ce vor cu noi. Bursa cerealelor este făcută tot de ei, pentru că ei sunt jucătorii de pe piaţă, ei participă la bursă. Noi nu facem decât să ne uităm”, a declarat pentru ZF Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.
Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, din judeţul Arad, un business de 30 mil. euro din producţia de preparate din carne, produse lactate şi produse de panificaţie în sistem integrat, spune că traderii şi-au găsit aici mediul propice pentru a face business datorită faptului că România are o suprafaţă mare de tren agricol, iar producţiile fermierilor români sunt în creştere. Fermierul din Arad atrage însă atenţia producătorilor agricoli să nu îşi vândă producţiile la recoltare, ci să le depoziteze în aşteptarea unui preţ mai bun.
