România are 3,6 milioane de ferme gospodăreşti, o treime din numărul total de ferme de acest tip din Uniunea Europeană, indicator care ne plasează detaşat pe primul loc între cele 28 de state membre, conform datelor Eurostat pentru anul 2013.
Institutul defineşte ca fermă de familie acea unitate în care lucrează doar membrii familiei sau în care forţa de muncă este predominant din familie. Din cele 10,8 milioane de astfel de ferme din UE, 33% se află în România, însă dacă media la nivel european pentru o fermă familială este de 16,1 hectare, în România suprafaţa deţinută de mici fermieri este de patru ori şi jumătate mai mică.
„În anii 1990, când au fost desfiinţate cooperativele, iar statul a împărţit înapoi oamenilor care au format cooperativa, s-au dat terenuri către 5, 6 sau 10 descendenţi. Automat un hectar, mergând la 10 persoane, s-a făcut 0,1 hectare, deci a avut loc o fragmentare unică în Europa care a generat un număr mare de fermieri. În aceaşi perioadă s-au închis multe fabrici de stat, fie datorită privatizării, fie datorită opririi activităţi, şi foarte multe persoane au revenit atunci la ţară, la acele terenuri pe care le-au luat în primire“, explică Valeriu Steriu, vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură a Camerei Deputaţilor.
Aproape tot ce se produce în aceste ferme gospodăreşti este folosit pentru autoconsum, ceea ce face ca de multe ori în statisticile oficiale consumul per capita din România să fie mult sub media europeană tocmai pentru că nu există „măsurători“ privind autoconsumul. Uneori proprietarii fermelor familiale îşi mai vând produsele în pieţe sau le folosesc pentru mici trocuri la nivelul comunităţii. Vânzările din pieţele agroalimentare sunt estimate de ZF la un miliard de euro anual. „E foarte mult autoconsum. Daca un ţăran are două vaci şi un hectar de teren, el produce în primul rând furaj, iar aproape tot ce produc cele două vaci rămâne consumat în gospodărie“, a spus Steriu.
