Cele mai importante afaceri care au intrat în faliment în ultimii trei-patru ani, de când economia locală a început să se clatine pe fondul crizei, sunt în general legate de imobiliare şi comerţ, domeniile care au fost cel mai tare afectate în această perioadă.
Preţurile imobiliarelor s-au prăbuşit cu peste 50%, atât pentru terenuri, cât şi pentru locuinţe, consumul a scăzut şi de-abia dă semne de revenire, iar reţelele internaţionale au continuat să pompeze zeci de milioane de euro în deschiderea unor noi supermarketuri, distrugând practic şi ultima şansă de supravieţuire pentru majoritatea antreprenorilor locali din comerţ.
Firmele de insolvenţă se aşteaptă şi la noi falimente semnificative în următorii ani, în special din rândul firmelor aflate deja în insolvenţă.
Dar cum arată un prim bilanţ al efectelor crizei asupra companiilor?
Dacă în materie de imobiliare cele mai răsunătoare eşecuri soldate cu faliment au fost centrele comerciale Tiago Oradea, Armonia Brăila şi City Mall din Bucureşti, în ceea ce priveşte retailul, cele mai mari reţele ajunse în faliment în ultimii ani sunt Primex-Teknosa (2008), Ivet Comprod (supermarketurile Ethos, în 2010), K Tech Electronics (reţeaua Ultra Pro, în 2010), Fashion Retail Group (2011) şi Flamingo Internaţional (2011).
În timp ce mallurile ajunse în faliment reprezintă active cu o valoare cumulată de circa 100 de milioane de euro, cele cinci companii din comerţ aveau vânzări cumulate de peste 400 de milioane de euro în cei mai buni ani - 2007-2008.
Firma în faliment, afacerea salvată
Două dintre cele trei malluri intrate în faliment (Tiago şi City Mall) au fost vândute în urma procesului de lichidare, iar în prezent sunt funcţionale. Armonia va fi scos la licitaţie în acest an de către Casa de Insolvenţă Transilvania, care a valorificat şi primele două proiecte.
Pe de altă parte, şi o serie dintre afacerile din comerţ au fost salvate, în sensul că activele şi activitatea considerată profitabilă au fost păstrate, dar în bilanţurile altor societăţi comerciale, la fel cum s-a întâmplat şi cu angajaţii-cheie.
Spre exemplu, magazinele Debenhams, care erau operate de către omul de afaceri Octavian Radu prin intermediul firmei Fashion Retail Group, au fost transferate în 2009 firmei Debro Retail. Ulterior, firma Fashion Retail Group, prin intermediul căreia erau operate mai multe branduri de îmbrăcăminte, a intrat în insolvenţă şi apoi în faliment.
Totodată, Flamingo Internaţional era compania prin care era deţinută afacerea cu electronice şi electrocasnice Flanco. Businessul magazinelor Flanco a fost salvat şi continuă să funcţioneze prin firma Flanco Retail, dar societatea Flamingo Internaţional a intrat în faliment, iar vechii acţionari au pierdut tot, în condiţiile în care partea sănătoasă a afacerii Flanco a fost preluată de alţi investitori.
Afacerea moartă, firma în "reorganizare"
Sunt însă în economie şi cazuri de afaceri mari, precum supermarketurile PIC sau Spar, care practic şi-au oprit activitatea, dar falimentul nu a fost deocamdată pronunţat de instanţele de judecată.
Companiile PIC SA dinPiteştişi Spar SRL dinAradnu mai operează în prezent niciun supermarket. În fostele spaţii PIC din Piteşti şi Craiova au fost redeschise supermarketuri de către omul de afaceri gorjean Nicolae Sarcină, cel care controlează afacerea Succes, în timp ce master franciza pentru utilizarea brandului Spar în România a fost cumpărată la sfârşitul anului trecut de către o asociaţie din Braşov.
Cu toate acestea, deşi vechile firme care operau aceste afaceri nu mai au activitate şi au intrat în insolvenţă de mai bine de doi ani, instanţele nu au pronunţat încă deschiderea falimentului şi lichidarea activelor.
Blocajul din tranzacţii a amânat falimente
Mulţi consultanţi consideră că numărul de falimente pronunţate în aceşti ani de criză a fost redus. Există şi alte afaceri de zeci de milioane de euro, precum companiile Relad sau Montero din industria farma sau ansamblurile rezidenţiale Asmita Gardens şi Planorama din Bucureşti care au ajuns în insolvenţă, adică în incapacitatea de a-şi mai plăti creditorii.
Cum se explică astfel numărul mic de falimente?
"După 2008, ca urmare a crizei financiare, numărul reorganizărilor judiciare a crescut, întrucât atât societăţile comerciale, cât şi creditorii au devenit mai receptivi la acest fenomen, ca urmare a lipsei de alternative. În consecinţă, numărul falimentelor deschise s-a diminuat, întrucât majoritatea societăţilor şi-au exprimat intenţia de a îşi restructura activitatea şi au propus planuri de reorganizare", spun reprezentanţii Casei de Insolvenţă Transilvania, care au avut mandate pentru reorganizarea unor afaceri precum Leonardo sau Flanco.
Blocajul din piaţa tranzacţiilor, care a îngreunat extrem de mult procesul de vânzare a activelor lichidate, a determinat de asemenea amânarea mai multor proceduri de faliment.
Au fost cazuri în piaţă de active imobiliare (terenuri şi apartamente) în lichidare cumpărate de către băncile finanţatoare prin firme create special în acest scop deoarece alţi clienţi interesaţi nu erau în piaţă sau cei care erau aşteptau să plătească zece cenţi pe un dolar.
"În viitor apreciem că, pe măsură ce se vor revigora tranzacţiile pe piaţă, va creşte şi numărul falimentelor pentru acele societăţi lipsite de posibilitatea de reorganizare şi pentru care nu va exista piaţă de desfacere", mai spun reprezentanţii Casei de Insolvenţă Transilvania.
În ce domenii mai sunt falimente
În afara domeniului imobiliar şi a afacerilor din comerţ, falimente în această perioadă au fost pronunţate şi pentru câteva firme mai mici de asigurări, precum Delta Asigurări, în timp ce slovenii de la KD Life s-au retras de pe piaţă.
Pe de altă parte, în faliment a ajuns şi afacerea de curierat a omului de afaceri Octavian Radu, poate cel mai lovit antreprenor local de această criză.
Un business cu venituri de 10-15 milioane de euro înainte de criză, Curiero, firmă a cărei denumire a fost schimbată în Letter Express, a ajuns iniţial în insolvenţă, iar în 2010 a fost pronunţat falimentul. Maşinile firmei şi o parte dintre angajaţi au fost mutaţi pe firma TCE Logistică, intrată şi ea ulterior în insolvenţă.
Falimentul a ajuns şi în industria alimentară, oprind activitatea firmelor Stenyon Com dinGiurgiuşi Crimbo Prod Carn din Alba, cea din urmă afacere fiind fondată de către Cristi Borcea, acţionar al echipei de fotbal Dinamo Bucureşti.
Stenyon avea în 2008 afaceri de aproape 10 mil. euro, în timp ce Crimbo era un producător mai mic, cu venituri de 1,5 mil. euro în acelaşi an.
În industria grea cele mai mari falimente consemnate nu au fost provocate neapărat de actuala criză, ci de alte cauze. Astfel, în faliment a ajuns recent şi afacera Aversa din Bucureşti, al cărei lichidator judiciar este firme RVA Insolvency, coordonată de către Arin Stănescu, cel care are în portofoliu şi lichidarea uzinelor Republica (Bucureşti) sau Rulmentul Braşov, dosare deschise înainte de actuala criză.
La cum a început anul, pentru economie s-ar putea ca până să fie mai bine, întâi să fie mai rău. Falimentul reprezintă o variantă de care fug toţi oamenii de afaceri, dar într-o economie care suferă, lichidarea firmelor neperformante este un prim pas spre însănătoşire, consideră majoritatea economiştilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
