Numărul dosarelor de arbitraj nu a înregistrat creşteri în ultimii ani, având o evoluţie constantă, dar avocaţii remarcă o preferinţă tot mai accentuată a unor sectoare şi industrii de a soluţiona disputele pe calea arbitrajului mai degrabă decât în instanţe de judecată.
„Construcţiile de exemplu merg tot mai des spre arbitraj, nu instanţe de judecată. Dezideratul soluţionării disputelor mai repede şi mai bine este o dorinţă veche a companiilor. Arbitrajul reuşeşte să ofere un mod de soluţionare mai pe gustul companiilor decât o sală de judecată, prin confidenţialitate, alegerea arbitrului, rapiditate“, a spus la ZF Live Cosmin Vasile, avocat la Zamfirescu Racoţi & Partners (ZRP).
În 2016, curţile locale de arbitraj nu au înregistrat mai mult de 1.000 de dosare noi, în condiţiile în care peste 50% dintre acestea se soluţionează în acelaşi an. Comparativ, Tribunalul Bucureşti are zeci de mii de dosare noi pe an.
„Şi în arbitraj sunt dosare complexe, unde e nevoie de expertize şi unde soluţionarea durează 2-4 ani. Nici arbitrajul nu oferă soluţii miraculoase.“
Domeniul trece în prezent printr-o perioadă de schimbări, din nevoia de modernizare a regulilor de arbitraj ale Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, schimbări care au fost aplicate deja în alte ţări. Proiectul legislativ este în dezbatere publică.
„Regulile vechi funcţionează şi dau rezultate. Avem 95% din hotărâri nedesfiinţate, un procent la care instanţele de judecată nu ajung. Dar era nevoie de modernizarea lor. S-a întâmplat şi la curţile similare din Paris şi la Singapore şi la Viena“, a explicat Cosmin Vasile, avocat specializat în arbitraj internaţional şi soluţionarea disputelor.
Printre noile reguli ce vor fi aplicate în procesele de arbitraj se numără procedura arbitrului de urgenţă şi procedura privind cererile cu valoare redusă, ambele răspunzând unor nevoi majore în acest domeniu.
Arbitrul de urgenţă, care va fi desemnat în maximum 48 de ore, va fi folosit în cazurile în care există posibilitatea ca persoana sau compania reclamată să vândă activele ce fac parte din dispută înainte de desemnarea unor arbitri obişnuiţi, iar reclamantul nu va mai avea ce recupera.
„Poate tu ca reclamant nu vrei să primeşti bani, ci activele în sine. Desemnarea arbitrilor durează şi o lună, timp în care reclamatul poate înstrăina bunurile. Prin procedura arbitrului de urgenţă ele pot fi blocate.“
În cazul cererilor cu valoare redusă, pragul a fost stabilit la 50.000 lei, după ce societăţile au reclamat întotdeauna că la recuperările de creanţe nu există o cale suficient de ieftină şi rapidă de plată, atunci când factura este acceptată. Comparativ, la Curtea de Arbitraj de la Paris pragul este de 2 mil.dolari.
Scopul noii proceduri este reducerea timpului de soluţionare şi a costurilor implicate de un dosar cu valoare mică, în condiţiile în care şi volumul de muncă al avocatului implicat este mult mai mic, iar durata de maxim 3 luni.
“Scopul arbitrajului este să reducă pierderea de timp, din unele procese. Şi noile reguli propun schimbări care să ajute în acest sens“.
În ceea ce priveşte onorariul arbitrilor, acesta este raportat la valoarea litigiului. Cosmin Vasile spune că cel mai mare onorariu luat de el, al un dosare pe rol la Bucureşti, a fost de 20.000 euro, la o dispută de câteva milioane de euro, dar că sunt şi foarte multe dosare cu valoarea mică sau foarte mică, chiar de 30.000 lei, unde onorariile sunt foarte mici.
În privinţa pieţei de avocatură în ansamblu, pe zona de litigii se remarcă nivelul în continuare ridicat al dosarelor de insolvenţă şi al celor penale, plus creşterea disputelor în sectorul de energie.
