Anul sabatic: evadare dintr-un glob de sticla

27 oct 2006 Autor: Iulia Stancu

182,5 weekenduri consecutive - adica un an intreg de libertate, in care iti pastrezi jobul, dar cu seful vorbesti doar la telefon, in timp ce admiri Alpii elvetieni... E un vis posibil, atata vreme cat ai norocul sa lucrezi la o firma cu politica serioasa in privinta anului sabatic. Fuga de slujba nu e o rusine, atata vreme cat o negociezi, iar firma te si plateste in timpul acestei pauze (n.n. - mai rar).
Bonjour paresse!" ("Salut, lenevie!") e numele unei carti scrise de Corinne Maier, o frantuzoaica ce sfideaza cultura corporatista. Pentru ca salariatul e echivalentul modern al sclavului si implinirea personala nu poate fi obtinuta decat in afara serviciului, spune ea, ar trebui sa muncim doar atat cat sa nu dam de banuit sefilor cu spirit de observatie. Ideea Corinnei Maier a aparut ca o gura de aer proaspat in occident, dupa secole in care cultul muncii draconice a depasit ca adepti orice alta religie. Solutia ei pacatuieste insa prin faptul ca e puerila, nerealista si nici macar originala (functionarii de la noi o practica de mult). Poate ca textele sale ar suna altfel dupa un an sabatic, in care ar mai reflecta putin, eventual pe o plaja din Bali...
"Anul sabatic" e un fel de concediu (uneori platit, intre 50 si 80 % din salariu), in care teoretic iti regandesti cariera si practic ai libertatea de a face ce vrei. Termenul provine din mediul universitar, in care profesorii isi pot lua o data la sapte ani o vacanta prelungita, pentru studiu. De fapt, totul vine de mult mai departe, din religia mozaica, conform careia o data la sapte ani iudeii renuntau la munca pamantului. "Sabbath" era numele dat acestui an al renuntarii, al iertarii si al odihnei. Acum "zeii" care ofera acest privilegiu sunt doar universitatile si unele companii straine, iar cei care isi iau un an sabatic profita pentru a calatori, a face munca de caritate, a salva padurea amazoniana sau a scrie un roman. Nu s-au evidentiat efectele pauzelor de cariera asupra mediului, dar ele au efecte indiscutabile asupra subiectului: relaxare, echilibru, dezvoltare personala.
Anul sabatic nu e insa o simpla vacanta si nu inseamna leneveala (nu in sensul originar). Diferenta majora fata de o vacanta e ca aceasta pauza, daca e bine folosita, poate fi un plus pentru CV, dar si pentru firma, din moment ce te intorci mai odihnit si/sau cu o experienta mai bogata. Cei care ajung la un anumit nivel in cariera sau pur si simplu "nu mai vor" au privilegiul de a alege intre doua feluri de "sabaturi": pauza urmata de intoarcerea la aceeasi slujba si pauza de cariera (precedata de o demisie).
Cristina Gheorghita, consultant Resurse Umane, si-a luat o pauza prelungita de cariera. Dupa ce in ultimii 13 ani a lucrat la trei companii importante si a ajutat la construirea si consolidarea companiei telecom UPC, a simtit ca a incheiat un ciclu profesional si ca nu ar fi urmat decat "o repetare a unui scenariu bine cunoscut". De aceea, "cu gandul de a explora lumea", a-si descoperi vocatia reala si a da sens vietii pe care o are "in gestiune", a spus "stop".
Nu numai ca nu ar vrea sa se intoarca la acel loc de munca, ci se gandeste chiar sa schimbe domeniul de activitate. "Acum explorez zona muncii sociale, caritabile", spune ea. "Sunt mereu in miscare, desi nu am o agenda fixa. Ce e diferit este ca sunt stapana propriului program si eu imi stabilesc ritmul si prioritatile". Acum sursa sa principala de venit sunt investitiile imobiliare din ultimii ani si rezervele, adica bani pe care nu a avut timp sa ii cheltuiasca.
Cat despre adaptarea la noul stil de viata, "primul sentiment care a aparut dupa renuntarea la programul fix a fost o stare de euforie care a durat cam doua luni si inca mai dureaza, la o intensitate mai redusa. Mi se parea ca descopar lumea cu adevarat, ca totul e mai frumos - natura, strazile, cerul, oamenii. Mi se parea ca in toti anii din urma am trait intr-un glob de sticla si viata trecea pe langa mine", spune Cristina.
Sabaticii nu sunt oameni care s-au saturat de munca, ci persoane cu o cariera, care apreciaza libertatea si vor sa se bucure de ea inainte de a ajunge la pensie. Specialistii spun ca un an sabatic trebuie luat cu un scop constructiv si nu pentru a fugi de problemele de la slujba, care oricum va vor astepta la intoarcere. Pe de alta parte, departarea poate face angajatul care vrea sa demisioneze sa se razgandeasca in acea perioada.
Cristina Gheorghita sustine ca un an sabatic te ajuta sa pui in perspectiva cine esti si ce vrei cu adevarat: "Suntem datori fata de noi insine sa ne oprim din cand in cand din ceea ce facem si sa ne intrebam: asta e viata pe care am visat-o?".
Alti sabatici vor doar o iesire din rutina si aleg sa isi petreaca timpul antrenandu-se pentru o competitie sportiva, deschid un bar, predau limba natala ca limba straina in alta tara sau muncesc intr-o statiune montana... Partea frumoasa e ca lista ramane mereu deschisa (acum au aparut si agentii de turism speciale pentru cei care vor o pauza in cariera). Un alt exemplu e englezul Marcus Ludovic, un grafician care a decis la un moment dat sa lase computerul pentru carma unui iaht. A imprumutat 35.000 de lire sterline si s-a inscris in "Clipper Race", o cursa de un an pe oceanele lumii. Urmatorii ani si-i va petrece platind datoria, dar noptile petrecute pe punte, sub stele si furtuna de 5 zile au meritat, spune el.
In strainatate anul sabatic (intre 2 si 12 luni) e un beneficiu important, care poate incuraja si fideliza angajatii. Un sfert din firmele aflate in top Fortune au oferit angajatilor un an sabatic la un moment dat, iar 11% din companiile mari (firme de avocatura, de curierat, IT, banci, dar si altele) ofera un an sabatic platit, potrivit CNN Money. Unii pun insa interdictii serioase: sa nu lucrezi la concurenta, in grupuri religioase ori politice.
Pentru Ramona G., lector de limba romana la University College London, sabaticul abia a inceput. Dupa 8 ani de predat in Anglia, ea s-a intors in tara pentru un an in care se va ocupa de proiecte precum: scrierea unei carti despre stereotipuri nationale, pregatirea unui documentar despre ecologie, obtinerea carnetului de sofer si calatoriile prin Europa de Est. Pentru ca e un sabatic neplatit, ea se bazeaza acum pe un amestec de economii si de munca freelance.
In plus, vrea sa se puna la curent cu schimbarile din societatea romaneasca (tema cursurilor sale) si, eventual, sa se lanseze in afaceri. Astfel, programul "pauzei" risca sa fie mai aglomerat decat al jobului, mai ales ca tine legatura si cu facultatea, dar e foarte entuziasmata: "Abia astept sa vad ce mai urmeaza", adauga ea. La noi, cu exceptia mediului universitar, putini si-au luat o astfel de pauza sau macar au auzit de aceasta posibilitate.
George Butunoiu, head-hunter la propria firma de consultanta in resurse umane, cunoaste doar cateva persoane (majoritatea straini) care si-au permis aceasta libertate intre doua joburi.
Mihai Stanescu, business coach, a avut doi clienti cu aceasta experienta, ambii straini. El spune ca "in mediul de afaceri romanesc nu sunt persoane dispuse sa isi 'lase' afacerea sau jobul pentru o perioada atat de mare de timp". Motivul? "Suntem intr-o economie in dezvoltare, care isi cauta inca identitatea si practicile de succes, iar climatul de business din Romania este inca prea instabil pentru ca un profesionist sa 'riste' o departare de jobul zilnic".
Totusi e "o practica potrivita pentru orice om care isi doreste sa traiasca viata din plin", adauga Stanescu. Iar servicii sociale, curse sportive sau un doctorat - toate incep sa sune a oferta turistica, daca presupun cateva luni de libertate, departe de serviciu, sefi si obligatii, cu gandul doar la propria varianta a cartii lui Jules Verne, "Doi ani de vacanta"...