Andei Roman, designerul de interior şi directorul artistic al design concept store-ului Atelier Anda Roman, îi place să-şi bea cafeaua de la Origo pe o bordură oarecare, uitându-se la oameni. Ar fi perfect dacă lângă ea s-ar aşeza Jacqueline Morabito, unul dintre cei mai talenţati designeri francezi. Cu siguranţă, ar avea ce discuta în drum spre piaţa de flori, pentru că şi Anda şi Jaqueline împart aceeaşi pasiune pentru alb şi pentru lucrurile care-şi etalează cu mândrie vârsta, rănile, experienţele, pentru obiectele din lemn vechi care devin agregatoare de amintiri pentru cei care le găzduiesc. Apoi poate cele două ar ajunge şi acasă la Anda Roman şi la tot ce înseamnă noţiunea de spaţiu personal pentru ea. Însă, până când Anda şi Jacqueline se vor întâlni cu adevărat, După Afaceri Premium a avut câteva curiozităţi.
Ai o cameră liberă. Care sunt obiectele pe care le aduci în ea? De ce?
Dacă ar fi o cameră pentru mine, aş pune perdele de pânză albă foarte lungi, o masă veche , simplă şi scaune albe. Printre ele ar fi şi scaune vechi, cele care fac trimitere la arhetip. Aş mai pune o canapea lată de in alb, gros, puţin şifonat. În faţa ei aş avea multe măsuţe mici, albe din ceramică şi porţelan.
Deasupra ar pluti o lampă Zettel, pe ale cărei hârtii s-ar regăsi desenele copiilor în tuş negru şi poeziile prietenilor poeţi care încă refuză să le publice.
Dacă din casa ta ar trebui să salvezi o singură piesă de design, care ar fi aceea? De ce?
Piesa pe care aş salva-o este tăblia de pat cu aripi. Este primul obiect pe care l-am creat acum mulţi ani şi care azi se vinde prin Atelier AR în serie limitată. Fiind prima piesă creată de mine are o valoare specială. Este o piesă care îmi este foarte dragă pentru că face referire la creşterea şi evoluţia noastră, la procesele de introspecţie, la asumarea istoriei noastre personale, a sistemului de familie din care ne tragem şi a sistemului mai mare din care venim cu toţii. Aripile sunt pentru mine un simbol ce face trimitere la forţa care există în fiecare din noi, la puterea noastră personală.
Care este obiectul care te reprezintă?
Obiectul care mă reprezintă este o piesă de lemn vechi, crăpat. Ar putea fi un scaun rotund, cu trei picioare sau o masă veche, cu urme vizibile lăsate de timp. Rezonez profund cu ele pentru că pentru mine ele sunt o referinţă la vremuri îndepărtate, la rădăcinile noastre.
Care este piesa de design interior pe care ţi-ar fi plăcut să o creezi?
Mi-ar fi plăcut să creez o serie mică de obiecte, pictate de mână în diverse nuanţe de alb (nu, nu am părăsit perioada albă). Canapeaua în ţesătură de in alb creată recent ar fi parte din această serie.
Cât ai investit cel mai mult într-o piesă de design interior? Despre ce obiect este vorba?
Cel mai mult am investit în fotoliul Flag Halyard, de Hans Wegner.
Care este piesa pe care ţi-o doreşti acum?
Acum îmi doresc mult lampa Zettel, de Ingo Maurer. Este prima pe lista mea.
Dacă ai un oaspete, cum îl convingi că Bucureştiul este un loc frumos din punctul de vedere al designului? Unde îl duci (baruri, cluburi, restaurante, galerii de artă etc.)?
Dacă aş avea un oaspete căruia aş vrea să îi arăt Bucureştiul, aş începe prin a-l plimba pe străduţele centrului vechi. Am trece pe la biserica Stavropoleos, pe la diversele magazine mici cu antichităţi şi nu am pierde ocazia să tragem un bilet de la omul cu papagalul (papagalul trage un bileţel care „îţi spune viitorul“). La Origo (una dintre cele mai cunsocute cafele din Bucureşti - n. red.), am bea o cafea stând pe o bordură şi privind oamenii cum trec. L-aş duce la piaţa de flori pentru spectacolul şi culoarea locale. Ar fi fain dacă am prinde un concert de jazz la Sala Radio. Am putea face un tur al diverselor ateliere de artişti. Am merge pe la Codruţa Cernea, Alma Redlinger, pe la Ana Alexe, pe la Carmen Secăreanu. Am putea mânca la Frudisiac, Casa di David, la Uanderful, Cantine de Nicolai, Diplomat, Mahala, Biutiful by the Lake sau doar am lua un covrig şi l-am mânca pe străzi, plimbându-ne pe străzile cu case vechi ale oraşului. Cred că am merge şi într-o piaţă în aer liber. Ador pieţele. Aş mai adăuga Muzeul Satului şi atelierul Gabriela Dumitran.
Care este designerul cu care ţi-ar plăcea să stai la o cafea? Ce l-ai întreba? Cui ţi-ar plăcea să-i imaginezi casa?
Cred că mi-ar plăcea să stau la o cafea cu Jacqueline Morabito (arhitect şi designer francez - n. red.). Aş întreba-o dacă are un pont despre cum poţi să creezi un echilibru perfect (!!) între latura creativă, intuitivă şi cea pragmatică, cea care ţine de organizare, structură, implementare într-un proiect. Mi-ar plăcea să imaginez şi să decorez o casă în care să se întâmple ateliere de dezvoltare personală, grupuri de psihoterapie, de şamanism, de constelaţii sistemice, art terapie. O casă care să aparţină unei comunităţi al cărei ţel principal să fie sufletul omului (şi de ce nu şi al animalelor lor) şi eliberarea lui de tipare vechi inhibitoare.
Care este regula de aur a designului interior?
Nu ştiu dacă am identificat o „regulă de aur“, dar ştiu că pentru mine un spaţiu ar trebui să fie coerent, surprinzător, creativ şi să creeze emoţie, să se simtă „trăit, iubit, locuit“. Nu rezonez deloc cu spaţiile corecte, sterile şi previzibile. Îmi pare că sunt artificiale, nimeni nu e aşa...
Ce este acasă pentru tine?
Pentru mine acasă înseamnă copiii, soţul meu, câinele, pisica, ţestoasa, muuulte plante şi flori în borcane mari, grămezi de obiecte de care nu am reuşit încă să mă despart, beţişoare parfumate, colecţia mea de scoici, covoare vechi, decolorate, Coldplay alternat cu jazz, miros de cafea, obiecte vechi din lemn brut, crăpat, ţesături naturale, inuri groase şi miros de ambră.
