Luxul material se transformă în lux experimental în contextul în care economia colaborativă a arătat că poţi intra lejer (şi legal) în palat chiar dacă nu ai cheile acestuia. Când totul este de închiriat, de la proprietăţi la colecţii de artă, ce mai dă caracterul unic al bogăţiei?
O micro-tendinţă este deja vizibilă şi cumva aruncă o lumină cu totul diferită pe eterna discuţie legată de inegalitatea veniturilor la nivel global.
„Niciodată atât de mulţi oameni nu au avut oportunitatea de a beneficia de accesori-ile elitelor, de la avioane private, iahturi de lux, maşini extravagante sau case făcute după ultimele reviste de modă“, scriu jurnaliştii de la The Economist.
Potrivit acestora, combinaţia dintre tehnologie şi noile businessuri a anulat deodată graniţe dintre cei superbogaţi şi cei care visau cu ochii deschişi la „jucăriile“ primilor.
Deodată, shared economy (economia colaborativă) a devenit un fel de bilet de intrare al maselor în turnurile de fildeş.
În linii mari, conceptul de sharing economy sau economie colaborativă le permite proprietarilor de active utilizate doar parţial să intre în contact cu cei care caută aceste active, accesul la internet fiind cel mai important element care a contribuit la această nouă realitate.
O astfel de economie permite o utilizare mai bună a unor active care altfel ar fi doar parţial folosite. Mai mult, deodată nişte active fizice devin servicii. În plus, de cele mai multe ori, această economie colaborativă le dă celor care au resurse limitate posibilitatea de a experimenta sau de a utiliza active care altfel le sunt inaccesibile.
Pe plan local, Airbnb este poate cea mai cunoscută platformă care le-a permis călătorilor români să stea în spaţii de neimaginat, de la turnuri de abaţie în Italia la castele din Cehia, palazzo-uri absolut decadente în însorita Toscană.
Pentru mai puţin de 100 de euro pe noapte, un călător bine informat poate sta în apartamene luxoase chiar în spatele Ateneului Român sau în case cu istorii de sute de ani, dar cu facilităţi contemporane. Deja luxul nu mai este o noţiune de buget, ci de abilitate de research.
Pe acelaşi principiu, Uber le-a permis călătorilor de clasă medie să experimenteze limuzine de lux. Dar democratizarea luxului la nivel global se face la o cu totul altă scară.
„Este o mişcare care depăşeşte Uber, Airbnb sau BlaBa Car, vedetele conceptului de sharing economy şi care deja a ajuns să instituţionalizeze ideea de sharing în comunitatea de superbogaţi ai lumii“, se arată într-o analiză realizată de jurnaliştii de la Forbes.
Exemplele sunt multiple.
În Miami, Ritz-Carlton Residences a deschis un Sharing Room, un spaţiu în care rezidenţii pot adăuga sau cumpăra articole deţinute anterior de un alt proprietar, cum ar fi instrumente muzicale, obiecte de artă sau altele. Rezidenţii au la dispoziţie o aplicaţie prin intermediul căreia pot achiziţiona bunurile dorite, ceea ce rămâne nevândut în termen de 60 de zile fiind donat ulterior.
Arta este un alt domeniu în care conceptul de sharing economy se insinuează, fin desigur, ca o tuşă pastelată de Monet.
În Florida de exemplu, în complexul de 240 de apartamente Oceana Bal Harbour, locatarilor li se dă posibilitatea de a avea proprietate comună asupra unei colecţii de artă de zeci de milioane de dolari. Fiecare proprietar primeşte un pachet de acţiuni la această colecţie, direct proporţial cu suprafaţa apartamentului pe care-l deţine, doar după cinci ani având posibilitatea de a-şi lichida deţinerea în colecţia de artă.
Sharing is caring, nu?
Mobilitatea în accepţiunea sharing economy de lux nu este desigur clasicul Uber, ci poate XOJET, cea mai mare platformă de servicii aeriene din America de Nord prin care mai bine de 1.500 de jet-uri deţinute de câţiva bogaţi stau cu motoarele încălzite pentru alţi bogaţi, poate dintr-o ligă inferioară.
Netjets este un serviciu global de închiriere de jet-uri de lux, cu o flotă de peste 700 de unităţi, de aproape 30 de ori mai mare decât cea a TAROM, comparaţia fiind desigur făcută doar de dragul comparaţiei.
GetMyBoat este un alt serviciu care le permite tuturor (sau aproape tuturor) accesul de servcii de mobilitate de lux, dar de data aceasta pe apă.
Platforma facilitează „interacţiunea“ cu peste 108.000 de ambaracţiuni, disponibile în 184 de ţări, totul la un click distanţă (şi cu un cont bancar destul de generos).
Pentru cei cu conturi mai suple, Airbnb este o platformă ideală care îi permite unui Millennial din middle-class să stea cam în orice proprietate imaginabilă, de la căsuţe în copac până la rulote sau palate.
Dar pentru noua generaţie de bogaţi există ThirdHome.com.
ThirdHome este un business început în 1986, cu o reţetă clasică de vânzare-cumpărare de proprietăţi imobiliare de lux. Ceva s-a schimbat însă. „Am observat că oricât de bucuroşi ar fi fost proprietarii după achiziţia celei de-a doua case, cei mai mulţi dintre ei se întorceau la noi după 5 ani şi voiau să vândă. Explicaţia era mereu aceeaşi. Am făcut tot ce era de făcut în acea zonă. Am vrea o nouă achiziţie, în altă parte, pentru că ne dorim experienţe noi acolo“, se arată pe site-ul ThirdHome.com.
Astfel, ThirdHome.com a evoluat. În contextul în care aparent dragostea pentru o proprietate de lux nu durează decât cinci ani, cei care deţin o a doua proprietate înscrisă pe platforma de real-estate au acces garantat la restul proprietăţilor listate din întreaga lume. Azi ThirdHome.com include 10.500 de proprietăţi senzaţionale în 94 de ţări.
Anul acesta, ThirdHome s-a mai gândit la ceva pentru cei superbogaţi, astfel că a introdus partea de experienţe, concomitent cu cea de închirieri de proprietăţi pentru publicul extern.
„Consumatorul de lux cheltuie tot mai mult pe luxul experimental, mai degrabă decât pe cel material“, spune David Dubois, profesor de marketing, citat de Forbes. Vestea bună pentru toţi cei care abia acum încep să experimenteze luxul material este că treptat tot mai multe proprietăţi altădată inaccesibile vor fi disponibile. Pentru o parte a celor care-şi permit să închirieze astfel de proprietăţi, fie că este vorba de case, bărci sau avioane, accesul la aceste obiecte este o experienţă în sine.
Ceea ce va fi însă cu adevărat interasant va fi până unde va merge creativitate în zona de experienţe de lux pentru cei ultrabogaţi.
Aşteptăm deznodământul cu popcorn pe o tavă de aur (închiriată, deocamdată).
