După Afaceri

Cum a ajuns ceramica Victoria Finală, realizată de o antreprenoare din Chişinău la Gurbăneşti, în cele mai bune restaurante din România: Nimic din ceramica mea nu aminteşte de tradiţional

13 dec 2018 1937 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Victoria Cojocariu a lăsat Chişinăul pentru Bucureşti, mai precis pentru Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza. Mai departe, au urmat Universitatea Naţională de Arte, un master în pictură şi un teren la Gurbăneşti (Călăraşi) unde în 2012, alături de soţul ei, Florin, au lansat CAP Gurbăneşti, o afacere cu roşii ca odinioară. Dar cum prima dragoste, arta, nu se uită niciodată, Victoria a început să producă în timpul liber ghivece pentru propria colecţie de flori. De aici până la Victoria Finală nu a mai fost decât un pas. Dar ce este Victoria Finală?

„Victoria Finală este brandul de ceramică al firmei Gră­dinile Victoriei, fon­­dată în 2014 de mine, Grădinile Vic­toriei fiind pe atunci o firmă a cărei activitate era înmulţirea plantelor de grădină cu specializarea în soiuri rare de trandafiri“, spune Victoria Co­jocariu.

Trecerea de la producţia plantelor la cea de veselă ceramică a fost destul de logică, dar nu complet lipsită de neprevăzut.

„Practic a fost producţia de plante, apoi producţia de ghivece pentru plante, iar de la ghivece de ceramică până la veselă a fost doar un pas.“

Acum, afacerea este compusă din atelierul de producţie din Gurbăneşti şi un spaţiu cu rol de birou şi show-room în Bucureşti pentru întâlnirea cu clienţii. Investiţia a fost continuă, întrucât afacerea a crescut organic (cum altfel?).

„La început a fost achiziţionarea primului cuptor ceramic şi amenajarea unui spaţiu privat, transformat în atelier. Apoi achiziţia unui alt cuptor ceramic mult mai mare şi mutarea atelierului într-un spaţiu de tip hală. Iar acum sunt în aşteptarea celui de al 3-lea cuptor ceramic“, spune Victoria Cojocariu.

Deşi pentru mulţi ideea de ceramică echivalează cu o călătorie în timp sau cu piesele inevitabil întâlnite la orice târg ţărănesc, obiectele Victoria Finală spun o cu totul altă poveste.

„Eu sunt de formare artist, având o licenţă şi un master în pictură, iar legătura cu ceramica vine din faptul că abordez acest domeniu din perspectiva artistică şi nu din cea a meşteşugului tradiţional. De fapt, nimic din ceramica mea nu aminteşte de tradiţional.“

Analizând piesele Victoria Finală, diferenţele faţă de ceramica obişnuită sunt evidente. Cro­matica este contemporană, asimetria formelor este departe de cuminţenia produselor de masă, combinaţiile de culori sunt la fel de îndrăzneţe şi neaşteptate ca o aromă nouă pe care o regăseşti în farfuria unui restaurant bun.

De ce am menţionat acest lucru? Pentru că deloc întâmplător, unele dintre cele mai bune restaurante din România nu mai merg pe producţia de serie în materie de veselă, ci pe piese care pot transmite un mesaj rotund despre întreaga filosofie a locului. Până la urmă, toate marile plăceri sunt compuse din mici detalii, iar gastronomia bună a înţeles perfect acest lucru.

„Noi avem o abordare modernă, în ton cu tendinţele globale ale acestui domeniu şi ale domeniului HoReCa, iar mesajul din spatele colecţiilor este unul despre autenticitatea şi exclusivitatea obiectelor făcute într-un atelier de ceramică de artist, ceva total diferit de producţia de serie din fabrici.“

Astfel, printre restaurantele care colaborează cu Victoria Fi­nală se numără MEATic, proiectul lui Adi Hădean din Oradea, Maize, restaurantul condus de Alex Petricean, chef-ul anului 2018 potrivit ghidului Gault & Millau, the Artist, unul dintre cele mai cunoscute restaurante din Bucureşti, La Vinuri, Le Bistrot Français, Joseph by Joseph Hadad şi altele, de la noi, dar şi de peste hotare. „Cred că mesajul pe care aceste restaurante îl transmit când decid să facă vesela de ceramist este unul despre atenţia adevărată a chef-ului şi a echipei acordată autenticităţii şi valorii serviciului pe care îl oferă, alegând ce e mai nou, mai bun şi mai exclusiv pentru clienţii lor.“

De altfel, spune Victoria Cojocariu, clientul are posibilitatea de a alege şi chiar concepe propria linie de veselă, care să îl definească şi să îl reprezinte.

„Noi nu avem stocuri de obiecte, toate vasele se fac la comandă în urma discuţiilor cu clientul, după dorinţele, gusturile şi nevoile sale, sigur, în stilul estetic specific brandului, dar în colaborare directă cu clientul final.“

Portofoliul este compus în mare parte din comenzile realizate până acum pentru restaurantele din România şi din prototipurile atelierului, foarte multe la număr. „Dar colecţiile viitoare sunt întotdeauna cu un pas înainte, evoluăm cu fiecare colaborare şi creştem portofoliul.“

Afacerea este încă mică, în­suşi acest lucru contribuind atât la farmec, cât şi la menţinerea caracterului exclusivist.

„Am o angajată pe partea de modelaj, iar eu mă ocup de partea de glazurare, însă am ajuns într-un punct în care va trebui să mărim echipa cât mai curând. Tehnica noastră de producţie este prin modelaj. Nu lucrăm la roata olarului şi tot ce facem este asamblat manual prin diverse tehnici de modelare. De aceea şi aparenţa obiectelor noastre este foarte specială, cu un stil aparte, caracterizat de asimetrie şi plasticitate.“

Până la urmă, nici mâncarea din farfurie nu este la întâmplare. Ultimii ani ne-au arătat că este mai degrabă o artă, ingredientele bune devenind la fel de importante ca măiestria celui care le combină. Şi dacă stai bine să te gândeşti, ar fi chiar păcat ca o frumuseţe de roşie de Gurbăneşti, care face curcubee pe cerul gurii, să stea pe o farfurie oarecare.

„Am ales acest nume, Victoria Finală, pentru că e memorabil, dar şi pentru că are o valoare sentimentală pentru mine. Este un nume de alint pe care mi l-a dat soţul meu când ne-am cunoscut şi îl consider un nume care mi-a purtat noroc.“

Poate ne grăbim un pic, dar cum s-au adunat toate cele bune, şi ingredientele, şi farfuriile frumoase, şi un praf de noroc, sunt şanse mari ca Victoria Finală să fie o victorie totală a lucrului artizanal migălos în faţa celui de serie. Sau măcar un început în forţă.