Cotidianul britanic Financial Times a publicat un reportaj despre satele săseşti din Transilvania, unde se pot găsi la vânzare case tradiţionale la preţuri mici, posibilii cumpărători fiind însă avertizaţi cu privire la practicile birocratice opace şi costurile ascunse.
"Este februarie, iar peisajul este acoperit de zăpadă. Pe străzile îngheţate vezi căruţe care transportă lapte sau fân. Scena este dominată de impunătoarele biserici medievale de origini saxone. În sate, fumul se ridică din coşuri, iar bătrâne cu fuste lungi şi basmale merg pe poteci. Parcă păşeşti într-un tablou de Pieter Brueghel", începe articolul din Financial Times.
Timpul parcă s-a oprit în loc în satele săseşti din Transilvania, o regiune de mărimea Belgiei cu mai mult de 200 de sate şi şapte oraşe unde se regăsesc influenţele saxone.
Tot mai multe organizaţii încearcă să conserve cultura şi tradiţiile acestor sate, un ajutor important venind şi din partea Prinţului Charles, care este preşedintele Mihai Eminescu Trust, o fundaţie caritabilă activă în 26 de sate şi cinci oraşe săseşti.
Alături de încercările de revitalizare a acestor sate a crescut şi interesul investitorilor străini, care vor să păstreze această moştenire neobişnuită, mai scrie cotidianul britanic.
Giovanna Bassetti, un om de afaceri italian, a investit masiv în micul sat Copşa Mare refăcând infrastructura şi cumpărând câteva case începând cu 2005, una fiind transformată în locuinţa familiei, alte cinci fiind folosite drept pensiuni, restul urmând să fie vândute "altor persoane interesate de păstrarea integrităţii arhitecturii locului şi investirea în viitorul acestor sate".
Preţurile imobiliarelor au crescut rapid la valori nesustenabile în perioada de după 1990, atingând un vârf în 2009 înainte de a scădea cu mai mult de 30%. În aceste sate însă cererea este redusă, iar preţurile sunt decuplate de ceea ce se întâmplă pe piaţa imobiliară.
"în 2000 am cumpărat o casă aflată în paragină cu 5.000 de dolari şi am cheltuit alţi 30.000 pentru a o restaura", povesteşte istoricul de artă Lucy Abel Smith.
În acelaşi sat, o casă cu circa zece camere şi 2.000 de metri pătraţi de teren pe care se află o vie şi o livadă de pruni, este scoasă la vânzare la un preţ de 45.000 de euro negociabil. În satul Viscri, localitate aflată pe lista Unesco World Heritage. O casă mai mică ce s-a vândut în 1996 pentru 2.500 de euro poate fi vândută astăzi cu 60.000 de dolari fără să fi fost restaurată.
Problema este însă să găseşti aceste case scoase la vânzare, continuă Financial Times. Piaţa este oricum numai transparentă nu, în special în aceste sate în care conceptul de agent imobiliar este inexistent. Proprietăţiile sunt vândute prin înţelegeri verbale.
"Posibilii cumpărători trebuie să găsească pe cineva de încredere care să le arate împrejurimile", spune Bogdan Burghelea, avocat din Sighişoara. "Şi este neapărat necesar să se verifice statutul legal al locuinţei".
Aici intervine Mihai Eminescu Trust şi cunoştinţele sale. "În principiu putem informa părţile interesate despre casele scoase la vânzare şi să le facem legătura cu meşteri cu experienţă, să le spunem ce materiale să folosească şi cât să plătească pentru fiecare activitate. Cumpărătorii trebuie însă să ştie că preţul de achiziţie este doar o parte a costurilor totale", spune Caroline Fernolend, directorul Mihai Eminescu Trust.
Potenţialii cumpărători trebuie să ia în calcul şi timpul şi banii cheltuiţi necesari pentru a obţine avizele de restaurare (circa 5.000 de euro), taxe (în funcţie de circumstanţele fiecărui caz), taxe notariale şi nu în ultimul rând costurile de întreţinere.
O altă problemă este şi legislaţia conform căreia străinii pot cumpăra imobile, dar nu şi terenul pe care se află. "Soluţia este crearea unui contract punând terenul pe numele unui român, cum ar fi menajera", spune Burghelea, "sau devenind persoană juridică prin crearea unei companii în România".
