Conceptul de pop-up dinner a cucerit deja toată lumea, însă nimeni nu ştie să spună exact când a început „nebunia“ cinelor spontane, organizate de fiecare dată într-un alt loc, unde mâncarea este o surpriză, la fel şi compania, mai exact câteva zeci de necunoscuţi care renunţă pentru o seară la restaurantele cu stele Michelin pentru deveni membri ai unei „societăţi secrete“.
Legenda spune că pentru conceptul de pop-up dinner ar trebui să îi mulţumim lui Fidel Castro, care a interzis restaurantele „capitaliste“ din Cuba, astfel că localnicii a trebuit să inoveze şi au creat un nou concept de petrecere, unde fiecare a început să gătească pentru prieteni. De fiecare dată cina o dădea altcineva, iar locaţia era uneori chiar în plină stradă. Opţiunile erau însă limitate în Cuba.
În Bucureşti, conceptul a apărut deja de câţiva ani, însă a prins mai mult contur în ultima perioadă când şi scena gastronomică a Capitalei a început să se dezvolte şi odată cu ea şi papilele gustative au devenit mai curioase. În România însă, tocmai capitalismul este cel care a încurajat acest nou tip de cină, care a fost împrumutat din Occident şi customizat local.
Un pop-up dinner este pentru invitat exact ce spune definiţia, o oportunitate de networking şi o cină într-un loc inedit, asezonată cu fine food (mereu alta) şi asortată cu vinuri pereche, unde muzica sună în surdină, iar florile de pe masă parfumează atmosfera. Pentru organizatori însă, o cină înseamnă câteva săptămâni de muncă şi brainstorming pentru ca noul eveniment să vină cu ceva nou faţă de precendentele. Chef-ul trebuie să fie ales pe sprânceană, la fel licoarea zeilor, în timp ce table settingul, realizat în colaborare cu designeri florali, plastici sau de obiect trebuie să fie în concordanţă cu tematica cinei şi cu arhitectura locului. Restul sunt detalii care condimentează atmosfera.
„Cum s-a născut? În jurul unei mese, aşa cum iau naştere, de obicei, cele mai minunate proiecte. Venim din domenii diferite, dar complementare, ceea ce a condus la o simbioză perfectă între tot ceea ce reprezintă WeDine: branding, comunicare, design, arta culinară, entertainment & all the rest“, povesteşte Alex Grecea, unul dintre cei trei oameni din spatele conceptului WeDine. Aşadar, ce este WeDine ? O alternativă la cinatul clasic în oraş, o ieşire din rutina restaurantelor clasice.
Apărute în 2014 şi reinventate în acest an, cinele WeDine adună de fiecare dată la un loc 30-40 de prieteni şi străini care vin să încerce mâncarea pregătită de bucătari cu ştaif şi să se lase pe mâna vinurilor româneşti complementare.
După ce ai intrat în acest club ce cuprinde manageri de top, tineri IT-isti şi antreprenori, nu vei mai putea ieşi. Te ţine în şah curiozitatea. După Alex Petriceanu, Dragoş Bercea şi Rareş Calotă, cine va fi următorul chef? Ce urmează ca „punct de întâlnire“ după Florăria Iris, restaurantul japonez Yoshi, magazinul vintage Eclectico Studio şi showroomul auto exclusivist Maff?
Cea mai nouă ediţie a cinelor WeDine a avut loc vineri, 14 august pe strada Ochişoru, numărul 13, într-o casă privată, ai cărei proprietari au dorit să organizeze o petrecere pentru circa 40 de prieteni şi necunoscuţi. Cam ca în Cuba, doar că în Bucureşti, aproape de ieşirea din Bucureşti chiar.
Maşina virează pe străduţele din cartierul Colentina.
Blocurile gri sunt lăsate în urmă şi urmărind drumul trecem pe lângă străduţe înguste flancate de case. Niciuna nu iese în evidenţă. La un moment dat, pe o parte a drumului, se termină casele. Începe câmpul. Pare că ne apropiem de ieşirea din Bucureşti. Cu puţin înainte însă, maşina coteşte la dreapta şi intrăm pe strada Ochişoru. La numărul 13 gardul este înalt şi nu vezi nimic în curte. Deschidem poarta şi ne întâmpină o masă albă, lungă, asortată cu ortensii, flori de sezon, mere şi prune. Toate sunt aliniate la dungă şi par integrate în decor. Nici casa nu face notă discordantă, şi ea este îmbrăcată în alb. De fapt, casa de pe strada Ochişoru, numărul 13, îţi aminteşte pe alocuri de Delta Dunării, cu accentele ei marinăreşti, pe alocuri de mare, cu plaja din spate şi cu şezlongurile care te invită la relaxare. Foişorul din mijlocul curţii te trimite cu gândul însă la casele de vacanţă din Grecia. „Am cumpărat casa acum zece ani şi periodic mai schimbăm ceva. Este o casă în continuă schimbare. Mi-amintesc că atunci când am luat-o nimeni nu credea că poate ieşi ceva din ea“, spune proprietarul, un pasionat de frumos, care deşi nu are cursuri de arhitectură sau design s-a ocupat el însuşi de amenajarea ei. Este un proces continuu. „Iniţial au venit prietenii la noi şi ne-au spus că le place. Am crezut însă că o spun pentru că ne sunt prieteni.“ Treptat însă au venit şi necunoscuţi care s-au lăsat cuceriţi de o muncă de un deceniu. Ultimii străini au venit în vizită la jumătatea lunii august cu ocazia cinei organizate de WeDine.
Când a început evenimentul soarele încă nu se dusese să se culce, însă cinci feluri de mâncare mai târziu, câteva pahare vin sau cocktailuri asortate şi ceasul bătea deja ora unu noaptea. „The night is young and so are we“ ar fi fost potrivit să cânte în boxe.
Abia sosise desertul - supă de pepene galben, aromatizată cu mentă, şerbet din flori de portocală, crocant de biscotti şi migdale uşor condimentate. Meniul pregătit de cheful Rareş Calotă, finalist Master Chef, a cuprins însă şi salată franţuzească (cu sparanghel, ou de prepelită, brânză învelită în castravete şi migdale aromate, vinaigrette de rodie), gravlax de somon (în sfeclă roşie cu rozmarin, salată de avocado, căpşună şi spumă de lămâie), crevete crocant (piure de mazăre, crocant de bacon cu miere şi ou de prepeliţă) şi biban de mare sau burtă de porc croque fondant. Şi vegetarienii au avut ce alege. Preţul cinei (doar al mâncării), a fost 129 de lei. Băutura se plăteşte separat. Rareş Calotă spune că a vrut să păstreze spiritul copilăriei în bucatele de pe masă, dar totodată le-a reinventat în cel mai mic detaliu pentru a le aduce în prezent şi pentru a le da o notă personală. „Îmi place să mă joc cu fundaţia gustului echilibrat, reconstruită în texturi şi forme“, spune fostul finalist de la Master Chef.
Simfonia de gusturi nu putea fi însă completă fără „vioara“ principală, licoarea lui Bachus. Fiecare fel de mâncare era servit în acorduri de vin alb, roşu sau roze, ce puteau fi întărite de cocktailuri cu nume complicate ce nu ofereau detalii despre mixul şi numărul de grade din pahar. Endless Possibilities nu descria situaţia meniului de băuturi, ci era numele unuia dintre cele cinci cocktailuri care avea o bază de rom condimentat, la care se adăugau note de amaretto infuzat cu lemn dulce, suc proaspăt de lămâie, apă minerală şi shrub de căpşuni şi rodii. În final aveai o operă de artă într-un pahar. Pentru fiecare fel de mâncare aveai asortat un tip de vin şi un tip de cocktail pentru ca în final mixul să fie într-un acord perfect.
Cina s-a terminat la ore târzii din noapte când participanţii şi-au promis să se revadă la următoarea cină, ce va avea loc în septembrie. Unii erau la prima întâlnire cu WeDine, alţii erau „clienţi de-ai casei“, membri ai „clubului“ încă de la prima ediţie. Nimeni nu ştie însă unde va avea loc următoarea cină sau când, sau cine va fi chef-ul. Într-o ecuaţie cu multe necunoscute există o singură certitudine. WeDine revine în septembrie.
