Cativa zeci de ani „inapoi" in viitor si Marea Criza Financiara aduce cu sine acelasi stil de viata glamour chiar si in capitale mai mici ca Bucurestiul.
In 2009 in contextul depresiei financiare cu care se confrunta lumea, petrecerea inaltei societati continua chiar daca timpurile s-au schimbat- radioul nu mai e la moda, internetul si reality show-urile sunt la putere, s-a inventat McChicken si pe scaunul presedintiei americane sta Barack Obama.
Desi Bucurestiul nu e tocmai „the big apple", iar criza financiara de-abia a inceput sa-si arate fata prin oras, perspectivele recesiunii nu par totusi sa afecteze obiceiurile romanilor cu un anumit statut social, chiar dimpotriva...
Petrecerile din Gaia Boutique sau Interbelic sunt mai populare ca oricand, iar la restaurante precum Grandeur nu se gasesc locuri libere pentru cina fara rezervare in prealabil. Mai mult, oamenii vor sa incerce lucruri noi si extravagante precum gastronomia moleculara ce a ajuns si la noi, in bucataria hotelului Radisson.
Extra sezon social
Pentru viata sociala din Bucuresti si din marile capitale nu mai exista „sezon social" ca in New York-ul anilor ’30 - care incepea in octombrie, odata cu premierele pe Broadway si cand femeile ieseau in oras imbracate in rochii de seara, accesorizate cu bijuterii si blanuri, la bratul barbatilor la costum.
Acum se petrece „all year round", cu sau fara criza.
In clubul Gaia Boutique, ziua de joi, de exemplu, a devenit emblematica in cercurile mondene de designeri, fotografi si modele. Serile tematice cu nume precum Luxury Party, Funeral Chic Party, Rehab Diva aduc impreuna oameni carora le plac lucrurile frumoase de la pantofi Martin Margiela, accesorii extravagante si pana la haine care costa mai mult decat salariul mediu pe economie... pe cateva luni. La Gaia se strang intr-o mare de dantele si materiale fine si ciocnesc pahare de sampanie si cocteiluri sofisticate. Nimic din atitudinea si vestimentatia lor nu tradeaza o situatie economica precara.Aceiasi oameni participa si la paradele de moda din oras ce defileaza in ultima vreme la The Ark - Bursa de marfuri, merg la expozitii sau concerte rock si viata lor sociala nu pare ca va fi intrerupta vreodata de un colaps financiar sau economic.
La Gaia, nici weekendurile nu sunt mai prejos, insa targetul este putin diferit - in club vin oameni de afaceri cu mese rezervate si note de plata de sute de euro, dar lumea e mai putin glamour ca in timpul saptamanii, oricum in club criza nu lucreaza nici in timpul saptamanii, cu atat mai putin in weekend.
De unde nu se vede criza
Recesiunea nu-i vede nici pe cei sus pusi (la propriu) la mesele din Grandeur care au orasul la picioare ca un joc de lego aruncat in nisip, cu tramvaie si masini de jucarie peste care au napadit oamenii, furnicile. Printre cei ce iau cina la inaltimea etajului 13 dintr-o cladire de sticla din strada Buzesti se gasesc oameni de afaceri imbracati in camasi apretate si pulovere cuminti, fete mai putin cuminti si femei sofisticate, vip-uri in voga sau uitate de public. Plimbandu-si furculitele printre bucati fragede de carne, salate proaspete si garnituri aranjate, razand si comandand si desert sau inca o sticla de vin stinsa cu apa Evian, par cu totii firi romantice ce nu se gandesc la caderea bursei sau a bancilor, ci plutesc in alte sfere.
La Grandeur atmosfera pare parca desprinsa dintr-una din nuvelele lui Edgar Allan Poe, scrisa cu un secol inainte de Marea Depresie din anii ’30 - povestea cu talc a regatului napadit de ciuma (criza financiara) al carui rege se inchide, impreuna cu cercul sau apropiat, in palat si petrece zi si noapte sperand sa scape de napasta care cazuse pe capul supusilor sai.
Dar moartea (falimentul) costumata cu iscusinta trece de portile palatului si le ia viata regelui si celorlalti petrecareti. Nici in Interbelic, cocteil barul din strada Selari, nimeni nu pare sa cunoasca sau sa ia in considerare talcul istorisirii de mai sus. Sambata seara clubul este plin de lume buna, eclectica, ce danseaza pe muzica din anii ’80 intorcandu-se apoi la mese pentru a savura Cosmopolitan sau Amaretto
Sour comandat din meniul cu 40 de pagini de cocteiluri.
Sour comandat din meniul cu 40 de pagini de cocteiluri. Designul barului aminteste de perioada interbelica din Londra - tapet galben cu printuri din reviste vechi londoneze, masini de epoca si personaje cu joben, iar mobilierul din lemn pare luat dintr-un pub britanic. De altfel, pentru design si atmosfera proprietarii (barmani cu acte in regula) s-au inspirat din Marea Britanie pentru ca acolo se regasesc radacinile industriei de bartending.
Chiar si chelnerii sunt imbracati retro, iar clientii par sa fie incantati de aerul vintage care te face sa uiti de Bucurestiul gri si de orice recesiune. Sau pentru memoria scurta sunt de vina cocteilurile?
Cina moleculara
Dar sunt si oameni care evadeaza din criza in viitor si, pentru ca ar fi o extravaganta prea mare sa plateasca pentru o vacanta in spatiu, unii aleg macar sa scoata din buzunar cateva sute de lei pentru un pranz sau cina moleculara la restaurantul Prime Steaks&Seafood din hotelul Radisson. Spuma de cartofi cu trufe si ulei de masline la paharel sau crevete cu vata de zahar alaturi de o lingurita (ati citit bine lingurita) de Campari Orange par mai degraba oferte de gastronomie dintr-un viitor mult mai indepartat si totusi sunt toate pe meniul restaurantului Prime sau pe meniul brunch-ului La vie en Rose, duminica la hotelul Radisson. Bucatarul care pregateste toate aceste feluri de capsule comestibile poarta manusi si ochelari de laborator si pare un adevarat chimist in cautarea esentei perfecte de ... inghetata moleculara. Pe data de 27 martie la restaurantul Prime se va organiza si o cina festiva cu un meniu de sase feluri cu un „pret de criza" (450 de ron).
Iar cina moleculara parca aminteste de un alt fragment de poveste din cartea „I Capture the Castle" scrisa in anii ’40 de Dodie Smith, de data asta fara nicio legatura cu recesiunea - doar cu lipsurile:
„In viitor mancarea asa cum o stim azi va deveni un subiect tabu, vor exista in «meniu» doar capsule pe care le vom inghiti pe ascuns, iar gastronomia traditionala se va mai regasi doar in colectiile de poze ale unor batrani depasiti."
