La restaurant cu Peter Imre: Al Casolare, un deliciu culinar

17 oct 2003 Ziarul Financiar

La Buftea, intr-o zona unde timpul pare sa fi incremenit pe la 1947 toamna si unde, in mod cert, nu miroase inca a Europa ci a diverse noxe, exista insa, din fericire, doua puncte luminoase, care califica acest loc pe orice harta. Cu siguranta, Sarbu a facut din Studiourile Buftea un loc invidiat chiar si de regizorii de la Hollywood, iar restaurantul Al Casolare poate primi cele mai mari vedete de film, pentru ca este cu desavarsire demn de doua stele Michelin.

Cei care ajung pentru prima data la Al Casolare sunt convinsi probabil ca este vorba de o Fata Morgana ce va disparea daca vizitatorul infometat indrazneste sa paseasca in curtea strajuita de straturi de flori rosii ca sangele, de gazonul imaculat si de arborii ale caror frunze par a fi fost aranjate fiecare in parte.  Casa alba, stralucitoare contrasteaza flagrant cu peisajul dezolant din jur, de unde si impresia de miraj.

Surpriza nu face decat sa sporeasca odata ce pasiti in restaurant - este de fapt o casa aranjata cu bun gust, unde oricine se simte imediat ca acasa. Eu cel putin, de fiecare data cand reusesc sa ajung la Al Casolare, ma simt ca si cum m-as afla in vizita la un prieten foarte bun, care gateste fantastic, are un al saselea simt in ceea ce priveste decoratiunile interioare si se ocupa de mine cu o grija deloc ostentativa.

Bufetul de lemn ce dateaza, probabil, din secolul 19, tablourile vii, bibelourile, uneltele care servesc la intretinerea focului de lemne din sobele de teracota, fetele de masa grele din damasc acoperite de broderie fina de mana, scaunele vechi si confortabile, tacamurile elegante - toate constituie o incantare pentru ochi, o usoara aglomerare eleganta, care va transporta intr-un alt univers, probabil intr-un conac din sudul Frantei, in Toscana sau Alpii Maritimi.

Inca o trasatura speciala, pe care, in Romania, am intalnit-o doar la Al Casolare - este un restaurant fara chelneri, unde oaspetii sunt serviti de proprietarii insisi: tatal care povesteste despre retetele folosite (de pilda pesto alla Genovese, un sos din ulei de masline, muguri de pin si parmezan, atestat inca de la 1200), in vreme ce mama pregateste in bucatarie delicii fara egal. Fiica, Patricia, seamana mai degraba cu o Liza Minelli mai tanara si mult mai supla, dar sa nu va lasati pacaliti de costumul elegant, deoarece petrece la randul sau vreme indelungata in bucatarie. Dupa cum spuneam in articolele anterioare, calitatea unui restaurant este data, in principal, de constanta, de capacitatea de a nu abdica niciodata de la standardele de calitate. La Al Casolare, problema consta in cealalta extrema - de teama sa nu piarda din calitatea preparatelor, Patrizia refuza cu indarjire sa mai deschida un restaurant, de data aceasta in centrul Bucurestiului, privandu-i pe multi dintre fanii sai de placerea unor revederi mai dese, avand in vedere ca Al Casolare are doar 25 de locuri.

Dar destul cu aprecierile de atmosfera - inainte de aperitive, am savurat asa-numitele mini-pizza, cu un aluat crocant si in acelasi timp extrem de fraged, scaldat in ulei de masline, acoperit cu parmezan si rosii proaspete. Doar de rusine nu am mai cerut inca o farfurie, pentru ca sigur ne-am fi putut satura doar cu aceste gustari.

A urmat un cuib de parmezan cu ciuperci de padure - un sufleu usor ca aerul, acompaniat dre crema de trufe, care a reusit sa combine cu maiestrie savoarea puternica a ciupercilor si a parmezanului. Un alt aperitiv minunat este carpaccio de peste spada - un preparat cu adevarat aristocratic. Feliile de peste transparente asezate pe un pat de salata verde si stropite cu lamaie sunt totusi rezervate cunoscatorilor, pentru ca este posibil ca pestele spada sa invie brusc si sa atace stomacul neavizatilor, daca nu se simte apreciat indeajuns. De fapt, nu cred ca exista multe restaurante in Europa care sa aiba curajul sa serveasca aceste carpaccio din peste spada sau chiar urmatorul preparat, pe care l-am savurat cu telefonul mobil inchis - calamaretti alla olive. Mai pe romaneste, calamar cu un sos din cartofi, rosii, masline verzi, vin alb, busuioc si mirodenii. Este o combinatie de gusturi mediteraneene ce nu se poate gasi probabil nici macar la San Remo, de unde vine Patricia. Usor picant, calamarul are o consistenta ferma, care se "asorteaza" perfect cu sosul bogat. Un asemenea deliciu poate fi reusit doar de cineva care a inspirat aroma sarata a fructelor de mare inainte de a fi gustat laptele de mama. Din toate aceste motive gustoase ii recomand Patriciei sa deschida neaparat o scoala de bucatari sau macar sa scrie o carte de bucate care, pe langa succesul comercial, va reusi sa educe si gusturile culinare ale romanilor si nu numai.

Am comandat apoi tiramisu (pufos, aproape mult prea fin dar caruia crema bogata ii confera consistenta), mousse de capsuni cu fructe de padure (nu voi spune decat atat - incredibil!) si am gustat si checul casei (si aici, cred ca reteta e un secret pentru ca nu am intalnit nici o gospodina care sa poata crea asa ceva).

Iar daca sunteti ceva mai pretentios si doriti neaparat ceva care nu se regaseste pe meniu (scris de altfel de mana deoarece se schimba des in functie de inspiratia maestrelor din bucatarie), cele doua doamne vor fi mai mult decat incantate sa va transpuna sugestiile in practica.

Este un restaurant unde trebuie sa mearga doar cei care pot aprecia gatitul ca o opera de arta, nu cei care se ingrijoreaza ca nu si-au pus muraturile de toamna sau nu au reusit sa cumpere apartamentul din Drumul Taberei. Este de fapt genul de restaurant care poate ajunge un alt Girardet sau Moulin de Mougins.

In loc de incheiere, o mica anecdota - am venit la Patricia si cu un prieten care, pentru a savura mai bine painea condimentata a casei, a cerut unt. Propiretarul a raspuns netulburat - "Noi folosim ulei de masline". La care prietenul meu i-a explicat cu rabdare ca doreste unt pentru a intinde pe paine. Replica imperturbabila a sosit imediat "Noi folosim ulei de masline".

Le recomand acest restaurant celor care se respecta, dar e bine de stiut ca e neaparat nevoie de rezervare, deoreace patroana primeste cu greu clienti noi.

Sos. Bucuresti-Targoviste 45. Rezervari la 0722.726.279/0723.389.628

peter.imre@zf.ro