N-am crezut vreodata ca voi scrie vreun rand apreciativ la adresa locului despre care va fi vorba in articolul de astazi. Si asta pentru ca nu-mi aduce aminte de nimic bun, doar de marinarul prezident care a incercat acum cativa ani sa-mi sporeasca celebritatea legandu-ma de locul cu pricina. Ati ghicit - este El Capitan.
Daca tineti minte, atunci faceam parte din banda celor trei care l-au „deturnat" pe premier de la demisie. Retrospectiv, ma onoreaza compania in care am fost bagat, chiar daca n-am participat la acea cina de taina. Ulterior, am mers si eu la locul crimei si am descoperit un restaurant plin de fite, scump si cu mancare proasta.
Trebuie sa recunosc, ca locuitor al satului Snagov, n-ai multe optiuni de a-ti hrani familia la un sfarsit de saptamana, daca doamna nu gateste salata de boeuf si vanata cu ceapa. Asa ca situatia culinara nu era
prea fericita. Dar iaca exista si lucruri bune in Romania - progres adica, evolutie (pentru ca daca te uiti doar la viata politica, intelectuala si jurnalistica ai impresia ca ne indreptam cu pasi repezi spre stadiul de 
cimpanzei. Sau nici macar - urangutani prosti si agresivi).
prea fericita. Dar iaca exista si lucruri bune in Romania - progres adica, evolutie (pentru ca daca te uiti doar la viata politica, intelectuala si jurnalistica ai impresia ca ne indreptam cu pasi repezi spre stadiul de cimpanzei. Sau nici macar - urangutani prosti si agresivi).Revenind la lucrurile bune, din locul acela nesuferit si hotesc de scump, noul patron a reusit sa faca o bijuterie pe malul lacului: chelneri draguti, amabili, un proprietar care intr-adevar te ospateaza si o mancare de-ti lasa gura apa si creierul fixat pe directia Snagov-Lac-Restaurantul El Capitan.
Ce-ati zice dupa un chef cum numai bogatii de pe Lacul Snagov stiu sa faca, in weekend, sa te dregi dimineata cu un consomme de vita, de culoarea aurului lichid, cu bucatele moi de carne de vacuta? E medicament curat! Credeti-ma, am vazut licoarea facand minuni: Ioana si-a revenit, desi in dimineata zilei de duminica erau slabe sperante sa o mai recuperam pentru omenire. Telemea aleasa de undeva de numai bucatarul stie si care bate orice feta sau alte strainisme, cu rosii romanesti mari si dulci. Pui tinut in bait o jumatate de zi si dupa aceea facut la rotisor - sau ma rog, in cine stie ce mod, pentru ca evident ca nu-ti spun secretul, te lasa doar sa mananci pana nu mai stii de tine. Constati doar cat de crocanta e carnea pe dinafara si cat de alba si frageda la interior si cat de bine merge cu bucatile mari de cartofi taranesti. Vai de noi... Dar starul incontestabil, piesa de rezistenta, triplul axel al bucatarului de la El Capitan este pastravul bine tavalit in malai si apoi prajit la tigaie, astfel incat invelisul care-ti crantane apetisant in dinti ascunde o carne alba, dulce, frageda. Pestele vine cu un mujdei campion mondial al mujdeiurilor: nici foarte subtire, nici foarte gros, alb de la smantana si consistent de la usturoiul bine pisat, care a fost frecat cu cateva picaturi de ulei inainte de a se adauga apa, sarea si smantana. Plus cartoful piure galben si matasos, bine frecat cu mult unt. Doamne, sa tot stai pe malul lacului, sa te uiti, sa te gandesti la ecologie. Se pare ca managementul romanesc si bucatarul francez, Samuel Torrielec, functioneaza exceptional. Samuel face un pastrav romanesc de mare clasa - a combinat rafinamentul galic cu pestele romanesc si cu malaiul intr-un mod extrem de fericit.
Mergeti pe jos pana la Snagov, sau cu autobuzul, cu trenul, oricum, pentru ca restaurantul merita. Ca sa fiu sincer, eu i-as schimba si numele ca sa nu-mi mai aduca nimic aminte de trecutul intunecat al acestui
loc.
loc.Desertul va las sa-l descoperiti, pentru ca sunt niste bunatati pe care nu le veti gasi la niciun magazin de delicatese din Bucuresti. Dar atmosfera face totul: lacul, verdeata si mai ales niste oameni care stiu sa se poarte frumos, elegant, fara sa fie servili - doar amabili.
De ce oare neamul penduleaza intre o slugarnicie demna de mila si o independenta falsa, agresiv manifestata, de-alde Mirciulica Badea sau CTP (ca sa nu enumar mai multa lume)? „Mie mogulul nu-mi spune ce sa fac, sunt independent, muschii creierului sunt la fel de independenti, pot sa debitez orice, oricand, mie nu-mi da nimeni telefon". Domne, poti sa fii independent si fara sa-ti faci titlu de glorie din asta. Pe de alta parte, esti atat de independent pe cat iti vine salariul la sfarsitul lunii.
E fascinant cum au inceput sa se porcaie intre ei - mai nou, Mirciulica l-a luat in colimator pe Ion Cristoiu. Evident, n-a depasit faza de „romaniamare" si-l numeste ardei umplut pe Cristoiu, dar nici acesta nu se lasa mai prejos si descrie in amanunt momentul in care Mircea Badea isi mirosea subsuoara. Cred ca in acest context bucataria gastronomica are viitor.
Dar cred ca asta e concluzia badeismului, liiceanismului, mihaiesismului, cetepismului - adica istorioara ce urmeaza. Omul din Caracal statea linistit in fata blocului curatand niste stiuleti de porumb. La un moment dat, observa un tip intr-un deltaplan care zboara tot mai aproape de blocuri, le incercuieste, se apropie si mai mult dupa care se izbeste de un bloc si se prabuseste. La care caracaleanul continua sa-si curete porumbul si zice: „Halal tara, halal teroristi". Eu as putea parafraza: Halal tara - halal jurnalisti, intelectuali, politicieni. Sau poate ca nu e halal - poate atata suntem noi, atata putem. Dar credeti-ma, la El Capitan se poate mai mult.
