Gastronomie

La restaurant cu Peter Imre: O crama adevarat domneasca

18 feb 2009 310 afişări
Din aceeaşi categorie

Cum zicea Stefan cel Mare, piatra pe piatra n-a ramas. Profesorii sunt iresponsabili, medicii - incompetentti, judecatorii - corupti, politicienii - completati dumneavoastra locul lasat liber, jurnalistii - talhari, oamenii de afaceri - hoti, ungurii - iredentisti autonomisti, artistii - superficiali, functionarii publici - lenesi, tupeisti si spagari. Iar apoi, moguli, oligarhi, tiganci imputite. Pesedistii sunt oportunisti, penelistii - niste ratati, peceistii - imorali (ca solutie). Prin eliminare, a ramas o singura lumina - speranta neamului, omul de fier, cel care tine piept si pieptul, el, unul si adevaratul. Nu, stimati cititori, este el - Mircea Mihaies.
Cei care il cunosc spun ca, inainte de '89 era pudel, iar acum e dulau. Cred ca si mama lui regreta ca l-a facut, saraca. Ceea ce-mi aminteste de celebrul banc - intr-un compartiment de tren calatoreau un oltean si un ardelean. Olteanul incepe sa cante, cam afon de felul lui, dar la mare sentiment: "M-a facut mama oltean". La care ardeleanul ii zice molcom: "Da, nu fi suparat, ca doar ii mama ta oricum".
Adevarul e ca dansul e un monument de intoleranta. Fata de el, grupul cantautorilor format din Gabi Liiceanu, Horica Patapievici si Mirciulica Cartarescu sunt conservatori moderati cu o flexibilitate politica de-a dreptul cauciucata. Directia domnului Mihaies nu e numai ca cine nu-i cu noi e impotriva noastra - a dezvoltat acest concept stalinist la rangul de "cine nu-i cu noi si nu aplica sarutari in mijlocul posteriorului singurului luminat si vizionar, obiectul adoratiei mihaiesiene, acela e demn de dispret, e un corupt, ratat, aservit sau idiot, oricum ceva ce in principiu ar trebui sters de pe planeta, deportat si pecetluit cu un pfui mihaiesian". Dar si el are dreptul la opinie - doar e cetatean al Romaniei libere si democrate, chiar daca scrie intr-un ziar.
Intrebati-ma de ce l-am citit si a doua oara. Ca si in bancul cu militienii, ma gandeam ca "da de, da de de data asta", dar nu. Nici nu se pune problema, pentru ca Mirciulica nebarbieritul este consecvent precum lumina sa calauzitoare. Felicitari! Bravo! Existenta fundamentalismului mihaiesian face ca toleranta si normalitatea (una dupa care demult tanjim si n-o avem) sa para si mai indepartate. Pentru Mircea Mihaies si fratii lui fundamentalisti, am un singur mesaj - asa cum spune Maestrul, "Si asta va trece". Important e doar sa te poti uita in oglinda dimineata cand te barbieresti. Evident, nu e cazul dansului.
Si totusi, eu cred si sper ca se va intampla si la noi sa apara acea normalitate, in care omul informat sa fie cel care a citit cele mai multe carti, nu rapoarte de ascultat telefoanele, cel care are cea mai mare biblioteca si nu cele mai multe dosare nescoase la iveala, acela la care sa te uiti cu respect si nu sa-i numeri zilele petrecute pe mare si balotii de blugi vanduti.
Totusi, e bine ca parca-parca lumea asta a restaurantelor a scapat nemanjita. Goldenblitistii n-au fost atinsi de furie. De ce oare? Restauratori din toata tara, uniti-va! In final, ma gandesc ca, asa, ca si mic cronicaras, poate scap si eu. Vorba Maestrului: "Actele vorbeste - scapa cine poate!". Eu am scapat la Crama Domneasca - in sfarsit, un restaurant cu specific romanesc in care sa nu-ti fie rusine sa aduci un vizitator strain, pentru ca are tot ce-i trebuie: semineu cu foc adevarat de lemne care troznesc imbietor, un gratar imens intr-o firida de piatra, borcane cu muraturi pe post de decoratiuni, ferestre imense care dau spre ruinele curtii domnesti si catre clopotnita de la Sf. Anton. Din meniu reiese si ca mancarea ar fi autentica, iar din difuzoare susura vechile slagare ale lui Zavaidoc sau Moscopol.
Nici ca-mi pot inchipui ceva mai minunat decat sa mananci ciorba fierbinte de afumatura cu zama de varza, sa asculti o vioara si sa te uiti cum ninge peste ruine - e cel mai frumos peisaj pe care mi-a fost dat sa-l vad in Bucuresti pana acum. Pe chelner, ce-i drept, nu cred ca l-au adus din vreo crama, pentru ca sigur a ras mult la soare, la cat e de tuciuriu. Si el face parte cu siguranta dintr-o minoritate paguboasa. Oricum, toti suntem o minoritate - cei care nu vrem sa luam partea unora sau a altora.
Dar sa nu ne intristam cand suntem la Crama Domneasca, pentru ca e o ninsoare asa frumoasa cum nu credeam ca se poate si la Bucuresti - contemplam privelistea si ma gandeam - Mihaies asta, cata ura si amaraciune trebuie sa fi acumulat! O fi bine, o fi rau, dar s-o gasi ceva bun si-n tara asta fratilor - n-or fi toate nenorociri! Apropo de situatia din tara, mi-am amintit de povestea cu cei doi razesi, care ies din padure dupa o batalie - unul e murdar pe fata, iar celalalt e curat. Care se va duce sa se spele? Cel curat, evident, pentru ca fiecare se oglindeste in chipul celuilalt, asa ca cel care e murder se vede curat daca se asociaza cu oameni care nu sunt acoperiti de jeg. Dar la restaurantul asta nu poti sa te simti decat curat si bine.
Buna zama de varza cu afumatura si cu painica alba de casa, asa fierbinte ca nici n-o poti tine in mana. Buna si ciorba de cocos cu taietei de casa. Acum iti dai seama ca tot ce se spune la televizor e o minciuna - viata e buna, nu-i nicio criza; nici macar criza de bila dupa mancarea asta. Nu e numai gustoasa, ci si sanatoasa si usoara. Mai ales afumatura.
Daca asa se manca pe vremea lui Tepes, mai ca-ti pare rau ca nu ai trait atunci, desi eu nu-s de acord cu baiatul asta si cu tepele lui. Sunt convins ca pentru fundamentalistii de-alde Mihaies cea mai mare pedeapsa ar fi sa-si vada la un moment dat opera distrusa, salvatorul cazut de pe piedestal si zdrentuit in praf. Pentru ca din cate observ in ultima vreme nu mai facem altceva decat sa descoperim noi adancimi.
Revenind la mancare, bun cartoful autohton bine copt si inecat in smantana. I-as recomanda insa bucatarului sa foloseasca niste slaninuta adevarata din Maramures, din Bistrita, din zona Banatului, ca parca ar merge mult mai bine decat "kaiserul" de la supermarket. Cred ca de la criza se trage si asta - mai putina afumatura veritabila si mai mult mezel de la Alimentara. Aici s-ar potrivi totusi un jambon banatan, un ciolan macelaresc. Dar muraturile sunt adevarate, nu din acelea moi si baloase, ci conopida alba in saramura, varza rosie, gogonele dulci si castraveciori zemosi. Buna si ceafa de porc si pieptul de rata afumat facute pe gratar cu carbune din Valea Jiului. Carnatii de casa sunt onorabili, piureul e aproape ca la carte, iar pastrama de berbecut cu mamaliguta e chiar reusita.
Din cand in cand ne mai vizita chelnerasul nostru taciturn - Nea Gogu, intre smecheria chelnereasca si impertinenta nesabuita diferenta e mica. La mata e mai mult pe partea de impertinenta. Si mai noteaza comanda din cand in cand: te ajuta si pe tine la memorie, iar pe client il scuteste de nervi. Mi-a placut ca, din cate am vazut in meniu, oamenii sunt destupati la minte si, daca ai pofta sa mananci ceva care nu e in meniu, poti sa dai comanda cand faci rezervarea, iar daca e ceva mai putin cunoscut, le spui reteta si ei se straduiesc sa il pregateasca.
La desert insa au dat-o in bara - fara niciun zvac, rece - cred ca bucataria e cam departe de sala de mese, ca pana cand ajung cu mancarea se raceste. Sau poate prietenul meu chelnerul a racit mancarea fugind cu ea pana aici. Papanasii nu prea treceau clasa, clatitele musteau de o crema apoasa de ciocolata, iar placinta nu avea niciun sens. In schimb, zaharul pudra a fost impecabil.
Crama Domneasca e un loc fascinant, o carciuma cu potential. La bucatarie trebuie fin tunat, iar chelnerul - slefuit putin, fara sa-i strice bronzul. Pana una-alta, primesc 4Imre cu indulgenta si ii mai verificam.
 
Str.Selari nr.13-15. Rezervari la: 021 314 67 37