Ceasuri & Bijuterii

Restaurantul saptamanii: Un loc de incantare

27 aug 2009 228 afişări
Din aceeaşi categorie

Domnule, am recidivat. Ca si criminalul care se intoarce la locul faptei, eu m-am intors in Positano. Din mai multe motive, printre care si faptul ca nu mi-am permis sa-mi fac vacanta in Land of Choice. Ca tot veni vorba, noroc ca sloganul asta era disponibil, ca The chosen people e deja dat. Altfel am fi putut crede ca si noi suntem the chosen people of the president. Daca ne iubeste EL, suntem totusi the chosen people. Si dragostea ne-o arata in fiecare zi. Bine ca e familia mai micuta si nu are multi frati.

In fine, mie brusc si dintr-o data toata Romania mi s-a parut prea pretentioasa si pretioasa. Cum sa va explic, e ca si magazinul acela unde ti-e frica sa intri pentru ca stii ca totul e scump. Bine totusi ca avem Ministerul Turismului, cu sigla, stampila, buget si tot tacamul, plus o fermecatoare ministresa care numai ea dupa cum arata de bine si iti poti da seama ca de-aici incolo lucrurile ieftine nu mai au ce cauta in turismul romanesc.

Si exemplele pot continua: e ca la avocatul cu birou dotat cu mobila din piele si biblioteca din lemn de nuc - de undeva trebuie sa scoata banul si e clar ca de la tine, clientul. Asa e si turismul romanesc: de undeva trebuie sa scoata banul, adica de la mine. Ei bine, nu! De la mine acest Minister al Turismului nu o sa scoata niciun banut - sac! M-am sutit direct la Positano, ca acolo am mai fost o data si mi-a placut. Desi natangii astia de italieni nici macar o amarata de reclama nu au la teve. Cat despre Positano, nici atat. E de ajuns ca Steinbeck a scris o cartulie despre ei si ca nu exista o scriere mai antica sau mai moderna, mai filosofica sau mai lejera despre Italia in care locul sa nu fie mentionat. E la fel de adevarat ca, pe langa binecuvantarea naturii, lenesii astia de italieni au carat piatra cu piatra si si-au construit case pe un versant atat de abrupt, incat s-ar preta mai degraba la alpinism decat la instalarea de resedinte. Au mai facut si stradute mici si acoperite de glicina si case colorate, cu livezi de lamai, din varful muntelui si pana jos, de ultima casa intra in mare.

N-as vrea sa instig pe nimeni la antiromanism, dar daca prindeti vreun bilet low-cost pana la Napoli, in trei ore si ceva ajungeti la Positano (mai repede decat pana la Constanta). Si de-abia aici incepe incitarea la nesupunere turistica, pentru ca Positano e un loc plin de restaurante si privelisti de nedescris: forme, culori, siluete, sunete, mirosuri - totul e minunat si apetisant. Si dupa Positano vine si Conca dei Marini, Amalfi, Ravello, bijuterii de ti se taie respiratia la fiecare secunda.

Dar sa ramanem la oraselul nostru Positano - si in principal la preocuparea noastra, restaurantele. Sigur, daca acest articol ar fi fost scris de nevasta-mea, ar fi fost despre magazinele de haine din Positano. De altfel, orasul si-a creat propria moda positaneza: sandale lejere artizanale, rochii usoare de vara, totul vesel si colorat. Eu cred ca positanezii au facut toate astea pentru ca, daca la un moment dat se va infiinta un minister al turismului si la ei, sa aiba la ce sa faca publicitate.

Revenind la restaurante, am scris data trecuta despre La Cambusa, un restaurant minunat din Positano, iar acum cu multa bucurie va voi indruma catre inca unul. Le Terrazze dell’Incanto este locul unde am mers cu un grup de prieteni - ingredientul numarul 1 pentru o vacanta cu adevarat reusita. Asa ca am avut o vacanta buna ca sufletele pereche (si au fost cateva perechi, deci totul a fost absolut perfect). Cand esti in vacanta printre prieteni, nimic nu se compara cu senzatia de camaraderie, de impartasire a unei experiente minunate cu oameni care vad ce vezi tu, simt cum simti tu si au acelasi simt al umorului care garanteaza o relaxare totala. Cel mai important este ca pentru o vreme uiti de halucinatia in care traim cotidian; ca primarul (fostul) isi da casa si i se pare normal si nimeni nu spune nimic; ca fata primului om se politizeaza la nivel european si ni se pare normal; ca alta fata abia iesita din tinegerat e consiliera in vanzari de armament pe langa fratele prezidential. E ca si cum asa ar trebui sa fie, si totul pe un zgomot de fundal care umple spatiul public si ne nauceste de tot si ultimii neuroni. De aia trebuie sa iesi, sa pleci ca sa-ti dai seama ca se poate si altfel. Din cate vad, tot mai multi fac asta si ii felicit.

In Positano unde mi-am dus prietenii trebuie sa va imaginati un golf la Mediterana si in coltul din dreapta (cum stai pe mare si te uiti spre munte) e o stanca singulara unde, din nou, maini dibace au sapat scari pana in varf - ca unde sa-si faca omul restaurant?! Aici, Pepe, fratele lui Gianluca (adica Toto), a construit un restaurant fascinant - o terasa acopeita cu vegetatie luxurianta, de unde vezi tot azurul Mediteranei - e intr-adevar azzurro.

La Le Terrazze dellíIncanto, prietenii nosti din Positano Roberta si Roman ne-au pregatit un festin cum numai locuitorii unui orasel atat de mic si de ospitalier pot face, cu multa caldura si bunatate. O masa cu antipasti, cu tot ce vreti, au aranjat restaurantul, au adaugat decoratiuni, au pus lumanari pe terasa. Nu pot descrie ce bine e si ce pace ti se asterne in suflet cand stai pe o terasa cocotata in varf de munte, la lumina lumanarilor si admiri Mediterana. Si mai admiri si masutele incarcate cu caracatita marinata, gogonele umplute cu burata, carpaccio de vinete cu parmigiano si toti pestii Mediteranei in toate formele de prezentare - in sare, fara sare, carpaccio, la gratar. Totul cu o garnitura sanatoasa de conversatie placuta, glumeata, intre prieteni. Si pentru ca mi s-a spus ca nu scriu niciodata despre vinuri - masa asta a fost udata de Il Greco di Tufo, un vin care nu se face decat de vreo 2.000 de ani si care i-a oferit micutului grup de prieteni o senzatie de lejera plutire. Sigur ca nimic nu poate atinge perfectiunea cherhanalelor de pe malul marii nici autenticitatea borsului de Dunare cu apa usor namoloasa, dar totusi poti petrece o seara frumoasa. Iar daca vreun compatriot se rataceste pe aici il rog sa manance pe cheltuiala mea paste, de oricare ar vrea - tagliatelle, spaghetti, dar neaparat cu flori de dovlecei si sos tot de dovlecei. Toata coasta Amalfi pentru asta e renumita - fiori & salsa di zucchini. E o experienta unica, pe care nu o poti repeta nicaieri - indiferent in ce parte a lumii oricine iti spune ca poate sa faca asa ceva, nu credeti pentru ca nu exista decat in Amalfi.

Iar astia, cu Camorra in suflet, au un respect incredibil pentru ierarhie. L-au vazut imediat pe prietenul meu, care s-a remarcat prin statura impozanta de aproape doi metri si prin barba carunta si inteleapta, astfel incat era evident ca e conducatorul grupului. Drept pentru care platoul lui a fost de doua ori mai mare decat toate celelalte platouri comandate.

O seara de vara calda, intr-un loc unde auzi valurile Mediteranei si briza marii se amesteca cu florile de dovlecei si aroma spaghetelor proaspat facute. Ce poate fi mai frumos pe pamant? Amintirile se

deapana placut la masa, rasetele nu mai contenesc si vinul curge. Asta pentru ca n-am avut curaj sa facem turism in Romania, dar eu astept si imediat ce doamna ministru ma convinge, il rog pe prietenul meu sa intoarca vaporul si ne indreptam direct spre Navodari. Totusi mi-e teama sa nu ma convinga asa cum m-a convins doamna Ridzi - noroc ca nu mai sunt tanar.

Cred ca trebuie sa le dai celor de la Le Terrazze dellíIncanto 5Imre numai pentru ca se afla in Positano, pentru ca in rest toate restaurantele de acolo sunt greu de departajat - toate sunt frumoase, spectaculoase, cu oameni amabili si zambareti si mancare nemaipomenita. E locul care

intr-adevar iti cucereste inima de apoi te gandesti o viata intreaga sa te intorci acolo. Adica in sudul Italiei. Nu sunt de acord cu zicala ca sa vezi Napoli apoi sa mori - trebuie sa vezi Napoli, Positano, restaurantul lui Pepe, Capri, unde apoi vezi alt restaurant despre care scriem saptamana viitoare - va spun doar atat: inchipuiti-va un restaurant in mijlocul unei livezi de lamai.

Eu stiu un lucru - din tot anul asta trist, tragic, ridicol, infiorator, penibil, cabotin am reusit sa smulg cateva zile cu prietenii mei de suflet, care mi-au sters supararile si mi-au incarcat bateriile. Si pentru asta sunt recunoscator.

 

Via Grotte dell’Incanto 51, Positano, Campania 84017