La un moment dat, se deschisese un restaurant chinezesc tocmai la Budapesta, dar asa de inamorat eram de mancarea asta ca bateam drumul pana acolo doar pentru niste supa si ce mai gaseam.
Asa ca, va dati seama, daca eram eu in stare sa trag o fuga pana in Ungaria, nimic nu m-a oprit sa ma duc pe strada Silvestru, la Orasul Interzis, pentru niste gastronomie chinezeasca delicioasa, asa cum nu prea gasesti prin Bucuresti. Daca stiam acum o saptamana de locul asta, veneam negresit, pentru ca numai in Orasul Interzis mai pot sa merg, avand in vedere ca am interzis in Bucuresti. Nu mai pot sa ies pe 
strada ca ma arata lumea cu degetul si ma recunoaste ca pe Mircea Badea (as vrea eu sa fiu asa popular ca Micriulica). Observ zilele astea ca parca politicienii si-au
pierdut locul de pe prima pagina - divele si milionarii au intaietate, acum, la inceput de primavara. Sunt razboaie de-adevaratelea. Dar, dupa cum spune proverbul, "razboaiele se uita, covrigul ramane". Stiti care e povestea acestei zicale? In 1658, turcii asediau Viena, scotand la inaintare steagurile cu semiluna. Un cofetar vienez a vrut sa-si bata joc de ei si a creat un produs de patiserie in forma de semiluna. Razboiul s-a terminat, dar covrigul a ramas.
strada ca ma arata lumea cu degetul si ma recunoaste ca pe Mircea Badea (as vrea eu sa fiu asa popular ca Micriulica). Observ zilele astea ca parca politicienii si-au pierdut locul de pe prima pagina - divele si milionarii au intaietate, acum, la inceput de primavara. Sunt razboaie de-adevaratelea. Dar, dupa cum spune proverbul, "razboaiele se uita, covrigul ramane". Stiti care e povestea acestei zicale? In 1658, turcii asediau Viena, scotand la inaintare steagurile cu semiluna. Un cofetar vienez a vrut sa-si bata joc de ei si a creat un produs de patiserie in forma de semiluna. Razboiul s-a terminat, dar covrigul a ramas.Bine ca am putut sa ma strecor neobservat la Orasul Interzis, unde m-am asezat fericit la masa si m-am uitat in tihna pe geam. Ati observat cum s-a strecurat si primavara printre noi? Primavara in oras - adica in Bucuresti, nu in Orasul Interzis, pentru ca aici cred ca era primavara de cand au deschis, avand in vedere ce frumos si proaspat e decorat.
Locul, din cate am aflat, a fost aranjat cu ajutorul unor decoratori profesionisti, ceea ce se vede. De la vila perfect refacuta la fotoliile cu o forma minunata si un grad de confort si mai minunat, la decoratiunile originale de pe pereti si la gama cromatica de maro si nisipiu cu note de negru si rosu - totul denota bun-gust si chibzuinta. Pana si aparatul de aer conditionat a fost vopsit in negru, cu cativa stropi aurii, de zici ca e obiect de design. Cred ca e un loc mai degraba pentru upper classul chinezesc, asa e de stilat si delicat (apropo de decor, va sugerez sa vizitati neaparat baia, pentru ca merita vazuta). Asa ca misiunea noastra este sa dezvaluim Orasul Interzis, ca sa nu mai fie nici secret, nici interzis pentru cei carora le place bucataria exotica de super clasa. Desi, ca sa fiu sincer, imi place foarte mult numele " tot ce e interzis, secret, ascuns imi starneste garantat interesul. In plus, ce mi-a placut enorm e faptul ca, oricat te-ai stradui, nu gasesti nicaieri niciun logo, nicio reclama - totul e elegant si curat.
Evident ca am comandat supa iute-acrisoara, pentru ca sunt incapabil sa intru intr-un restaurant chinezesc si sa nu o comand - pentru mine, e mancarea chinezeasca numarul unu in lume. Adica imi place extraordinar de mult. O sa-mi aduca aminte intotdeauna de caderea regimului - asta e asocierea din capul meu. La Orasul Interzis e foarte cremoasa si groasa si exact asa cum trebuie sa fie supa asta. Prima data cand ajunge pe papile simti gustul usor acrisor, dar nici n-apuca sa o ia in jos ca deja incepe sa te arda pe gat - ceea ce, de altfel, este si rostul ei.
Am incercat si limbi de rata, plus ceva cu urechi de lemn. Cred ca de fapt ar fi trebuit combinate altfel - limba de lemn si urechi de rata, asa cum au cetatenii din zona politicului. Trebuie sa recunosc ca e pentru 
prima data cand mananc limba de rata. E o imagine interesanta sa vezi limba smulsa, intreaga in farfurie. Singurul lucru care imi vine in minte e ca am cateva nume de
personaje pe a caror limba n-as avea probleme sa o vad asa in farfurie - smulsa si prajita adica. La cerere, dau public nume. Nici nu cred ca sunt singurul care are fanteziile astea torturante. Dar limba de rata e tare buna, o raritate, ca si politicianul normal, ziaristul corect si omul de afaceri onest. Limba asta se savureaza in cantitati mici - probabil ca nici nu sunt multe rate la care sa le smulga limba. Si restaurantul asta, va dati seama, ca, pentru o portie de limba, trebuie sa le vanda vreo 15 rate clientilor. Si cat o fi el de bun si frecventat, imi imaginez ca nu e tocmai usor. Usor-greu, eu am profitat de ocazia de a ma delecta cu limba de rata afumata, trasa in sos de zahar caramelizat. Evident ca am mancat cu mana, asa, ca intr-un snack bar, pentru ca si asta face parte din sarmul locului: e extrem de elegant si sofisticat, dar te simti foarte in largul tau. Asa am aflat ca limba de rata are o portiune cartilaginoasa foate tare; eu traiam cu falsa impresie ca toate limbile sunt extrem de flexibile si moi. Cred ca impresia mi-a fost indusa de mass media.
prima data cand mananc limba de rata. E o imagine interesanta sa vezi limba smulsa, intreaga in farfurie. Singurul lucru care imi vine in minte e ca am cateva nume de personaje pe a caror limba n-as avea probleme sa o vad asa in farfurie - smulsa si prajita adica. La cerere, dau public nume. Nici nu cred ca sunt singurul care are fanteziile astea torturante. Dar limba de rata e tare buna, o raritate, ca si politicianul normal, ziaristul corect si omul de afaceri onest. Limba asta se savureaza in cantitati mici - probabil ca nici nu sunt multe rate la care sa le smulga limba. Si restaurantul asta, va dati seama, ca, pentru o portie de limba, trebuie sa le vanda vreo 15 rate clientilor. Si cat o fi el de bun si frecventat, imi imaginez ca nu e tocmai usor. Usor-greu, eu am profitat de ocazia de a ma delecta cu limba de rata afumata, trasa in sos de zahar caramelizat. Evident ca am mancat cu mana, asa, ca intr-un snack bar, pentru ca si asta face parte din sarmul locului: e extrem de elegant si sofisticat, dar te simti foarte in largul tau. Asa am aflat ca limba de rata are o portiune cartilaginoasa foate tare; eu traiam cu falsa impresie ca toate limbile sunt extrem de flexibile si moi. Cred ca impresia mi-a fost indusa de mass media.Tot la inceput am rontait si caju prajit in glazura de zahar - e un antreu ca la carte. Cald si dulce, iti deschide pofta de mancare, dar te tine si ocupat pana vine artileria grea, ca sa nu suferi de foame. Puiul cu bambus e foarte bun, cu bucati mari de ciuperci si felii generoase de bambus, nu meschinarii din alea mici ca in alte parti. Plus ca are si urechi de lemn cat cuprinde, ceea ce e foarte important. E ca si cum comanzi ciorba de fasole cu afumatura si afumatura e doar o iluzie sau in cel mai bun caz o urma. Asa e si in restaurantele chinezesti cand se lauda in meniu ca au nu stiu cate mancaruri cu urechi de lemn iar cand ti le aduc vezi doar o urechiusa stinghera...
Tot generoasa si portia de alge, foarte gustoase, asezonate cu usturoi si feliute subtiri de morcov. Asa cum am mai scris, ma fascineaza combinatia de gusturi care ies din tiparele conventionalismului nostru. Parca si porcul asta autohton si nedelicat merge mai bine cu o bucatica de bambus mai dulceag si putin sos de soia.
Parca se mai cizeleaza. Se simte pe porc ca a fost executat conform reglementariloe UE. A primit Xanax cu o seara inainte si s-a uitat la telenovela; a facut tot ce tre' sa faca un porc ca sa fie linistit in ziua executiei. Si se simte - e mai moale, mai catifelat, mai tihnit, mai linistit. Nu e muschiul ala incordat de spaima. E un porc executat europeneste pentru o masa chinezeasca in Romania, mancat de un ungur.
Puiul prajit e o minune, bate tot. Bucatele de piept de pui in pesmet szechuan (cred ca facut din faina de orez), foarte crocant. Pur si simplu nu te mai poti opri - cred ca da dependenta. Si totul e asezonat cu multe urechi de lemn. Pentru mine e deja o cauza castigata. N-am mai mancat asa chinezeste de cand sunt eu - m-am indopat de mai ca dadeam pe dinafara. ~sta nu e restaurant de criza. Si cu siguranta, totul e cholesterol free, dupa cum v-ati putut da deja seama din descrieri. Mai ales costita in usturoi, caramelizata si extraordinar de buna. Dar pentru ca e mancare chinezeasca, sigur nu ingrasa. Daca vii cu o familie si 
comanzi cate ceva hranesti familia pe o saptamana si mai faci si ceva cost cutting. E un restaurant bun pentru orice multinationala.
comanzi cate ceva hranesti familia pe o saptamana si mai faci si ceva cost cutting. E un restaurant bun pentru orice multinationala.Ca veni vorba de multinationala, imi place criza! Acum cativa ani, cand am inceput eu sa lucrez, numai faptul ca m-a angajat cineva era ceva si ziceam Doamne ajuta!
Acum 2-3 ani, veneau tinerii la angajare, de la ASE, cu MBA, PhD si alte prescurtari din astea stiintifico-fanteziste. Interviul in general incepea cu el intreband: "Da' cati bani imi dati? Care e programul meu de dezvoltare, la cate traininguri ma trimiteti? Da' masina de companie e 4x4 sau 8x16? Stiti eu nu lucrez dupa ora 6 ca tre sa ma duc la sala!" Pare unde or lucra acum fetele si baietii de genul asta? Acum vin si interviul suna cam asa: "Nu vreti sa ma angajati? Fac orice numai sa nu trebuiasca sa stau afara in frig". Deci e foarte buna criza. Si la jurnalisti era la fel. Acum cred ca sta si scrie acasa: "Draga jurnalule, nu am ce manca. Nu am reusit sa intru la jurnal". Respectul fata de patron, chiar daca e mogul, a devenit, dintr-un concept filosofic, un adevar de viata. Apropo de cine in ce directie se dezvolta in timpul crizei, Maestrul spune ca din maimuta mica se va face maimutoi mare, din purcelus - porc mare, numai omul are capacitatea de neegalat de a se transforma in oricare din cele doua.
Acum 2-3 ani, veneau tinerii la angajare, de la ASE, cu MBA, PhD si alte prescurtari din astea stiintifico-fanteziste. Interviul in general incepea cu el intreband: "Da' cati bani imi dati? Care e programul meu de dezvoltare, la cate traininguri ma trimiteti? Da' masina de companie e 4x4 sau 8x16? Stiti eu nu lucrez dupa ora 6 ca tre sa ma duc la sala!" Pare unde or lucra acum fetele si baietii de genul asta? Acum vin si interviul suna cam asa: "Nu vreti sa ma angajati? Fac orice numai sa nu trebuiasca sa stau afara in frig". Deci e foarte buna criza. Si la jurnalisti era la fel. Acum cred ca sta si scrie acasa: "Draga jurnalule, nu am ce manca. Nu am reusit sa intru la jurnal". Respectul fata de patron, chiar daca e mogul, a devenit, dintr-un concept filosofic, un adevar de viata. Apropo de cine in ce directie se dezvolta in timpul crizei, Maestrul spune ca din maimuta mica se va face maimutoi mare, din purcelus - porc mare, numai omul are capacitatea de neegalat de a se transforma in oricare din cele doua.Dar nimic de criza la Orasul Interzis, unde totul a fost perfect, asa cum comandasem, de la mancare la primavara de afara.
La desert, m-am aventurat si am comandat streculia cu urechi de lemn, care miroase precum carpele de bucatarie nu foarte bine igienizate inainte de aparitia detergentilor ultraperformanti, dar care am inteles ca e foarte buna pentru toti cei care au afectiuni pulmonare si ale intestinului gros. Oare ce legatura o fi intre cele doua? Copiii mici ar trebui sa manance dimineata cate o bucatica de streculia profilactic, iar batranii cu atat mai mult. Va recomandam sa gustati si din supa de oua de broasca testoasa, tot la desert. Tot ce pot sa spun e ca e ... foarte interesanta. Cred ca ar merge o prajitura din crema de streculia batuta cu mixerul impreuna cu ouale de la testoasa la a doua gestatie - la prima nu ies asa gustoase. Asta stiu din vizitele mele dese la Macao. Depinde foarte mult de varsta broastei testoase si de starea ei de spirit - o fi mama singura, parasita de barbat sau, dimpotriva, membra unei familii fericite si echilibrate. E foarte important pentru calitatea oualor. In locul lor, tortul de ciocolata (care e extraordinar de altfel) l-as scoate de pe meniu, ca da o impresie de banalitate fata de streculia. Asa cum streculia face bine la plamani, ouale de broasca sunt un mijloc extraordinar pentru cresterea fertilitatii si recomand a se bea cate un ou de broasca testoasa seara inainte de culcare - desigur, daca puteti sa treceti pe la Orasul Interzis e cel mai bine, cu streculia cu tot, ca atunci se desfunda caile respiratorii si pamanii si inghiti oul. Iar prajitura traditionala chinezeasca e un deliciu care, mancat impreuna cu bucati mici de streculia, reprezinta nu numai un desert exotic, ci si foarte, foarte sanatos.
Str. Silvestru nr. 3
Rezervari la: 0314254747
