Asadar am fost invitata la Lorgean Theatre. Incep articolul cu aceasta afirmatie pentru ca nu-i usor sa obtii invitatie la o piesa de teatru "de apartament". Nu poti face rezervare dinainte, nu sunt invitati mai mult de 15 oameni si in plus ca proprietar al apartamentului "sala de teatru" cred ca e ciudat sa chemi oameni in casa fara sa stii ceva despre ei, chiar daca o faci de dragul culturii.
Lorgean Theatre este, in cateva cuvinte, un experiment initiat de artistul Jean Lorin Sterian, care gazduieste piese de teatru in garsoniera sa de langa Cismigiu. Piesa la care am participat eu s-a numit Gargaland, este o productie lorgeantheatre&HydraSociety, apartine Rucsandrei Pop si a fost jucata (vorbita) de Rucsandra Pop si Lala Misosniky, sub supravegherea atenta a lui Jean Lorin Sterian, care in timpul spectacolului rasfoia in liniste dialogurile scrise si se juca cu o pipa asortata la costumatia sa retro interbelica. Piesa in premiera s-a jucat intr-o sambata, iar eu am primit un telefon la pranz prin care mi se cerea sa ajung pe strada Sipotul Fantanilor la ora 7 fara un sfert si sa aduc cu mine un obiect pe care l-as pune pe tava pentru un copil, la taierea motului (conform traditiei ortodoxe). In piesa este vorba despre ce ii este ursit unui copil la nastere, iar "publicul va fi format numai din femei gravide, e un experiment pentru premiera". Am ajuns la timp pentru intalnire, am urcat cateva etaje cu liftul, doar eu cu doua femei gravide (scria pe o placuta maxim 5 persoane) si am ajuns in apartament. Am intrat din hol intr-o camera intunecata in care se auzea coloana sonora de la Tom&Jerry si unde croseta de zor una dintre actrite. Inainte ca piesa sa inceapa, in asteptarea intarziatilor, doamnele gravide (majoritatea figuri cunoscute din lumea underground sau fashion a Capitalei) s-au asezat confortabil pe pernele improvizate pe jos si au discutat putin despre chestii "de gravide". Am fost chiar si eu intrebata cand trebuie sa nasc - "nu sunt gravida" am spus timida. A inceput si piesa care a tinut aproximativ o jumatate de ora si care a fost spusa aproape in soapta de actrite, in camera atmosfera devenind intima ca inainte de culcare cand ascultai povesti spuse de parinti (au contribuit si energiile materne care pluteau in aer). Mie mi-a placut, "poate vei fi si tu invitat"...
Lorgean Theatre este, in cateva cuvinte, un experiment initiat de artistul Jean Lorin Sterian, care gazduieste piese de teatru in garsoniera sa de langa Cismigiu. Piesa la care am participat eu s-a numit Gargaland, este o productie lorgeantheatre&HydraSociety, apartine Rucsandrei Pop si a fost jucata (vorbita) de Rucsandra Pop si Lala Misosniky, sub supravegherea atenta a lui Jean Lorin Sterian, care in timpul spectacolului rasfoia in liniste dialogurile scrise si se juca cu o pipa asortata la costumatia sa retro interbelica. Piesa in premiera s-a jucat intr-o sambata, iar eu am primit un telefon la pranz prin care mi se cerea sa ajung pe strada Sipotul Fantanilor la ora 7 fara un sfert si sa aduc cu mine un obiect pe care l-as pune pe tava pentru un copil, la taierea motului (conform traditiei ortodoxe). In piesa este vorba despre ce ii este ursit unui copil la nastere, iar "publicul va fi format numai din femei gravide, e un experiment pentru premiera". Am ajuns la timp pentru intalnire, am urcat cateva etaje cu liftul, doar eu cu doua femei gravide (scria pe o placuta maxim 5 persoane) si am ajuns in apartament. Am intrat din hol intr-o camera intunecata in care se auzea coloana sonora de la Tom&Jerry si unde croseta de zor una dintre actrite. Inainte ca piesa sa inceapa, in asteptarea intarziatilor, doamnele gravide (majoritatea figuri cunoscute din lumea underground sau fashion a Capitalei) s-au asezat confortabil pe pernele improvizate pe jos si au discutat putin despre chestii "de gravide". Am fost chiar si eu intrebata cand trebuie sa nasc - "nu sunt gravida" am spus timida. A inceput si piesa care a tinut aproximativ o jumatate de ora si care a fost spusa aproape in soapta de actrite, in camera atmosfera devenind intima ca inainte de culcare cand ascultai povesti spuse de parinti (au contribuit si energiile materne care pluteau in aer). Mie mi-a placut, "poate vei fi si tu invitat"...
