Prima dată am ieşit din ţară în clasa a cincea, cred, când am mers cu „diriga“ de la acea vreme la un festival de dansuri populare în Kusadasi. Cu autocarul. Nu vreau să insist asupra concursului, dansam lamentabil şi atunci şi acum pe muzică populară. Experienţa în sine însă a fost memorabilă. Mi-a rămas în minte faptul că stăteam la o familie şi că mâncam alături de ei, la o masă tare joasă, cu mâinile. Îmi amintesc de ceva cărniţă cu puţin sos şi parcă un orez. Asta m-a şocat pe mine la vârsta aceea, cu asta am rămas.
Am mai plecat din ţară în anul trei de facultate. M-am dus în Orleans, în Franţa, să învăţ la facultatea lor ceea ce deja ştiam din România. Dar am mai învăţat puţină franceză şi am văzut Parisul şi Coasta de Azur. Am intrat în cazinoul din Monaco şi nu am câştigat nimic, dar nici nu am pierdut.
În iarna lui 2005 ţin minte că am zburat pentru prima dată cu avionul când am venit acasă în vacanţa de iarnă. La plecarea în Franţa plângeam ca un copil la Băneasa. Despărţirile sunt grele, dar când m-am urcat în avion râdeam de bucurie. Încă zâmbesc tâmpeşte ori de câte ori zbor cu avionul.
La întoarcerea din Franţa, m-am angajat la Ziarul Financiar. Sunt puţine meserii care să-ţi ofere deschideri precum jurnalismul. Nu-mi vine în minte vreuna acum. Am ajuns cu munca în locuri la care nu visam şi am vorbit cu oameni la care nu speram. Apoi am început să călătoresc cu prietenii, cu iubirile, singură, oricum.
Şi vreau mai mult, şi mai mult. Nu pot să-mi imaginez un mod mai bun de a-ţi cheltui banii decât să-ţi cumperi bilete de avion. Dar nu am nici atâta timp şi nici atâţia bani ca să ajung peste tot. Curioasă însă sunt. Aşa că pentru această ediţie a După Afaceri Premium am întrebat în dreapta şi-n stânga, mai bine de 20 de oameni, care sunt locurile excepţionale pe care le-au descoperit, unde este cea mai frumoasă plajă şi unde se găseşte cea mai bună îngheţată. Care este drumul pe care trebuie să-l faci o dată în viaţă şi care este restaurantul care este o destinaţie în sine? Care este cel mai decadent hotel, dar cel mai frumos muzeu?
Nu am înţeles niciodată de ce se spune că pisica a murit din cauza curiozităţii, dar dacă aşa o fi, eu sunt convinsă că tot curiozitatea a înviat-o şi i-a dat nouă vieţi, toate bune de explorat şi hoinărit. Fiţi curioşi pentru că doar aşa cumulezi nouă sau mai multe vieţi, toate într-una.
