Roberto Coin, italianul care de aproape 20 de ani produce bijuterii de lux, spune că a intrat în această lume ştiind două lucruri: că aurul este galben şi că diamantele sunt incolore. Cum ajungi însă de la două definiţii cunoscute de toată lumea la 1.000 de puncte de vânzare şi zeci de clienţi celebri?
„Lucrul comun pentru toţi oamenii este că toţi vor să fie diferiţi. Acesta este lucrul care va rezista indiferent de timpuri. Noi avem peste 600 de modele pe an aşa că tot timpul avem ceva nou“, spune Roberto Coin, venit pentru a treia oară în România, odată cu lansarea colecţiei Pois Moi.
„Inspiraţia vine din mediul în care-ţi trăieşti viaţa. Am fost în 107 ţări, văd circa 30-40 de ţări pe an, cunosc oameni diferiţi, femei diferite, mă plimb prin grădini frumoase, văd animale, învăţ istorie. Eu nu inventez flori prin bijuteriile mele, ci reinterpretez flori. Trebuie să fii curios şi să visezi.“
Înainte de a deveni cunoscut pentru colecţiile sale de bijuterii, Roberto Coin lucra în industria hotelieră, având grijă de o astfel de unitate amplasată în Guernsey, o insulă apropiată de coasta Normandiei, care nu face parte din Marea Britanie, ci este mai degrabă o posesie a Coroanei Britanice.
„În ’77 m-am întors în Italia. Despre bijuterii eu ştiam două lucruri: că aurul este galben şi că diamantele sunt incolore. Nu am făcut design, dar aveam o minte creativă. Sunt un om ciudat, un om care este îndrăgostit de viaţă. Eram fascinat de lumea modei de mic. Puteam să aleg orice, dar pe mine bijuteriile mă fascinau. La început voiam să am hoteluri peste tot, în Caraibe, în Spania, în Sardinia, dar mi-am dat seama că trebuie să-mi urmăresc visul.“
Timp de şapte ani ani de zile, Roberto Coin a învăţat, a lucrat cu maeştri artizani italieni şi a aflat astfel că lumea bijuteriilor sclipeşte de milioane de informaţii, dincolo de cele două definiţii cu care el a pornit la drum. Primul pas concret a fost deschiderea unui atelier de producţie în Vicenza, unul dintre cele mai importante centre idustriale italiene, cunoscut mai ales pentru bijuteriile realizate aici şi pentru măiestria prelucrării aurului.
„Abia acum am început să iubesc Italia. Este o ţară care-ţi arată cum trebuie trăită de fapt viaţa cu tot ce înseamnă ea, familie, prieteni, mâncare bună. Italia este cel mai frumos mod în care poţi să-ţi trăieşti viaţa.“
Producţia în atelierul din Vicenza a început cu zece oameni.
„Am crescut treptat. Produceam pentru nume mari precum Tiffany’s. În 1995
m-am săturat pentru că mi-am dat seama că-mi pierd identitatea. Aşa că am decis să lansez brandul propriu în SUA. La acel moment eu nu eram foarte italian, înţelegeam mai bine Anglia decât Italia.“
Acum brandul Roberto Coin este prezent în 62 de ţări, cu peste 1.000 de puncte de vânzare şi peste 20 de buticuri proprii. Peste 80% din produsele pe care Roberto Coin le vinde sunt dezvoltate in house, restul fiind realizate în colaborare cu alte fabrici. Circa 90-95% din piese sunt realizate manual.
Printre cele 1.000 de puncte de vânzare se află şi România, ţară pe care Roberto Coin a vizitat-o de trei ori până acum.
„Pentru prima dată am venit în România în anii ’74-’75. Aveam un prieten care era agent de turism şi prin intermediul lui am ajuns în legătură cu un responsabil de turism din România. Intenţia la acel moment era să aducă turişti englezi la schi în România. Pentru a le face o imagine despre România englezilor, acest responsabil de turism, în colaborare cu oficialii de la acel moment, au trimis spre noi un tren plin de mâncare românească, vinuri româneşti, muzică lăturească şi artişti ţigani astfel încât să organizăm un festival românesc în Anglia pentru a-i convinge pe englezi să plece la schi în România. După acest festival am venit şi eu în România. Era o lume complet diferită. Nu eu trebuie să judec acea perioadă. Am acceptat-o la acel moment, dar asta nu înseamnă că eram de acord. În 2000 am mai ajuns o jumătate de zi cu un prieten.“
Spune că este un om ocupat, care are grijă de opt companii, toate active în domeniul bijuteriilor şi că este înconjurat de o familie numeroasă, dar că nu este superstiţios. Cu toate acestea, fiecare piesă a casei Roberto Coin are un strop de misticism, sub forma unui rubin mic şi roşu care sclipeşte foarte aproape de pielea purtătorului.
„Eu nu sunt un om superstiţios, dar potrivit vechilor cărţi egiptene singura piatră pozitivă este rubinul. Condiţia este ca rubinul să atingă pielea. Eu nu ştiu dacă acest lucru este adevărat sau nu, dar toată lumea vrea să creadă în ceva. Primeam scrisori la început în care clienţii îmi mulţumeau că nu mai au dureri de cap, că li s-a întors copilul acasă.“
Deşi acum jonglează cu multe planuri de dezvoltare, italianul spune că va rămâne fidel pe termen lung primei sale pasiuni, bijuteriile.
„Am planul B, C, D, E. Am făcut mese din aur, ceasuri de aur, rochii de aur, parfumuri, pantofi. Piaţa este însă destul de confuză. Sunt companii care fac haine, dar care fac şi bijuterii. Sunt companii care fac bijuterii, dar care fac şi parfumuri. Companii care fac parfumuri, dar care fac ceasuri. Eu am decis să rămân la planul A. Eu sunt un bijutier, dar am pe lângă mine oameni care ştiu să facă şi alte lucruri.“
