Perioada octombrie-martie este de regulă una fără valuri în rândul celor care deţin o barcă sau un iaht în România, însă odată cu venirea primăverii cu toţii se pregătesc să-şi lanseze la apă cele mai noi achiziţii sau "comorile" ce au deja un nume şi istorie la bord.
Profilul standard al cumpărătorului de ambarcaţiuni din România are câteva caracteristici comune: vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani, este foarte dinamic şi dornic să-şi petreacă timpul în aer liber şi are un nivel de venituri mediu spre superior. O pondere importantă vine şi din rândul pasionaţilor de pescuit şi vânătoare în Delta Dunării.
"Până acum clienţii sunt aceleaşi persoane care au fost interesate de ambarcaţiuni şi înainte de criză", spune Octavian Firu, CEO al NauticLife, unul dintre principalii furnizori de ambarcaţiuni din România, concesionar pentru câteva dintre cele mai prestigioase branduri din Europa, precum Beneteau, Raymarine şi Buster.
Agitaţia pentru pregătirea ambarcaţiunilor începe în aprilie şi mai după ce acestea au stat andocate iarna în marinele de la Orşova, Brăila, Galaţi, dar şi în locuri aflate în diverse faze de dezvoltare la Zimnicea, Olteniţa, Călăraşi şi Turnu Măgurele, în timp ce la Marea Neagră destinaţiile preferate de cunoscători sunt Limanu, Tomis, Mangalia şi Eforie Nord.
Lansarea la apă e de fapt şi singurul motiv de bucurie al proprietarilor de marine şi al vânzătorilor de bărci, după trei ani în care luxul pe apă nu a mers atât de bine pe cât se aşteptau.
În ţările din vestul Europei există în medie o ambarcaţiune la 50-60 de locuitori, în timp ce în România este una la 10.000, iar în Bulgaria una la 1.000 de locuitori. Comercianţii susţin că nevoia de importuri s-ar situa undeva la 400 de milioane de euro dacă piaţa ar creşte doar până la nivelul vecinei de la sud de Dunăre. În viitorul apropiat piaţa ambarcaţiunilor ar putea atinge într-un caz optimist zece milioane de euro, deşi în urmă cu trei ani estimările erau undeva la 100 de milioane de euro. "Zece milioane de euro este un obiectiv îndrăzneţ pentru această piaţă", adaugă Bogdan Rucăreanu, directorul de marketing al Euronautica, companie cu o cifră de afaceri de circa un milion de euro în 2011.
Valoarea pieţei se micşorează şi pentru că mulţi potenţiali clienţi îşi cumpără ambarcaţiunile din afara României şi le înmatriculează sub pavilion bulgăresc sau maltez, unde taxele sunt semnificativ mai mici. Pentru România un preţ mediu pentru o ambarcaţiune este de 25.000 de euro, la care se adaugă TVA şi taxele de înmatriculare. O caracteristică a anului 2011 este aceea că nu s-au vândut bărci de dimensiuni mari, evaluate la circa o sută de mii de euro. Cele mai scumpe din acest interval de preţ, deşi există în România, sunt înmatriculate sub pavilioane cu taxare mai prietenoasă.
Cu toate acestea, semnele observate de cei din industrie arată că piaţa va stagna în 2012, dar acest lucru se va întâmpla după trei ani consecutivi de scădere puternică, deci apetitul de cumpărare creşte încetul cu încetul.
Înainte de începerea sezonului, ambarcaţiunile se vor ridica pe mal aproximativ o săptămână pentru pregătiri care pot costa şi peste o mie euro în funcţie de mărimea ei. Operaţiunile, executate de obicei de firme specializate, includ verificarea echipamentelor de navigaţie, are loc revizia motoarelor, iar înainte de lansarea la apă, printre altele, se vopseşte ambarcaţiunea cu antivegetativ, după cum spune Octavian Padeanu, CEO al Life Harbour, una dintre cele mai mari marine private din România, cu o suprafaţă de 30.000 mp şi un potenţial de cheiaj de 260 ambarcaţiuni.
În prezent, marina dispune de 40 de locuri pentru iahturi, la care se vor adăuga alte 40 până la sfârşitul lunii iunie.
În aşteptarea vremilor mai bune bărcile ies una câte una în larg, iar după şase luni "moarte", proprietarii de ambarcaţiuni au cealaltă jumătate de an la dispoziţie să se bucure de un hobby care, timid, îşi intră în drepturi şi în România.
