Style

Trei concluzii după concertul Shakirei şi cum au ajuns 20.000 de oameni să strige “I’m a gipsy”

08 mai 2011 4960 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Românul este greu de mulţumit. În orice condiţii, este greu de mulţumit pentru că poate dezamăgirile pe care le-a trăit de-a lungul vieţii nu vor fi compensate niciodată prin nimic. Sau poate pur şi simplu, fără prea multe filosofii, este greu de mulţumit şi atât.

Împreună cu o prietenă, pentru că făcusem rost de nişte invitaţii, am mers aseară la concertul Shakirei. Niciuna dintre noi două nu suntem fane, dar am zis că oricum altceva mai bun nu aveam de făcut, aşa că ne-am luat pelerinele de ploaie, ce aveam mai gros de acasă şi pe la 7 ne-am dus să o vedem live pe elastica Shakira.

Nu era multă lume, am trecut prin filtrele de securitate rapid şi ne-am dus spre locurile noastre. Instant ne-am simţit uşor mature, ca să spun aşa. Parcă toţi copiii de generală îşi dăduseră întâlnire acolo şi-şi aduseseră şi fraţii sau surorile de la grădiniţă. Alături de ei, părinţii grijulii. Tabloul familial era întregit de bunici.

Pe la şapte şi ceva a venit Smiley, de ale cărui melodii am auzit, dar pe care nu le-am putut memora. Gradiniţa de lângă mine era în delir: "Mi-aş fi vândut şi sufletul/ Pentr-o femeie cum eştit tu/ Dar în lipsa mea/ Tu mi l-ai amenatat deja! Yeah." Eu pe vremea mea, ţin minte că în clasa a patra eram fan Mariah Carey iar "Without you" era piesa de rezistenţă a fiecărei reuniuni. Nu mint, ascultam şi BUG Mafia, aşa că micuţii asculători de Smiley sunt chiar de lăudat.

În timp ce Smiley ne spunea că oficial îi merge bine, ploaia începuse zdravăn de tot. Pelerinele erau din ce în mai ude, frigul din ce în ce mai pătrunzător, dar dacă tot am venit şi am stat atât, am zis că nu plecăm acasă până nu vedem dacă Shakira se mişcă atât de bine precum o face la televizor. În spatele nostru venise o familie cu pufoaice. Capul familiei, masculul alfa, a luat atitudine: "Domne, eu cum începe sar gardul! Clar! Nici nu mă gândesc! Să vină aştia de la BGS să-mi spună ceva". Frigul şi ploaia îi îndemna pe oameni la comentarii fără sens: "Domne şi ştiau că plouă! Nu puteau să facă şi ei ceva acoperit?" Ca de exemplu, ce? Un stadion nou? Sau ce? "Dar nu a văzut şi ea (Shakira) că va ploua? Nu putea să înceapă concertul de la 5? Termina până acum? Bătaie de joc!". Clar! Shakira trebuia musai să se consulte cu meteorologii de serviciu şi să-şi stabilească ora de concert în funcţie de capriciile vremii din Bucureşti.

Între timp domnul de care v-am povestiti mai sus, a săriut gardul. La cinci minute, unul dintre grilajele care separau două zone de acces în mod miraculos a dispăruit, aşa că mulţi oameni s-au putut îmbulzi în zone cu vizibilitate foarte bună, efortul şi succesul săritorului de garduri fiind astfel anulat.

Ploaia era din ce în ce mai deasă. Inevitabil au început huiduieliele. De ce huduie românii când nici măcar nu au motiv, nu o să înţeleg niciodată. Shakira nu a întârziat mult, dar din cauza ploii trebuia ştearsă scena, puse prosoape pe jos, acoperite instrumentele şi aşa mai departe. Era frig înţeleg, dar poţi să te manifeşti şi în alt fel. Revin la primul lucru, românul este imposibil de mulţumit.

În sfârşit, cred că era 9.30 când blonda a apărut pe scenă şi concertul a început. Nu am recunoscut nicio melodie din prima parte, dar dansam împreună cu prietena mea de parcă aşteptam cântecele respective de un veac. Era tare frig. Aş fi dansat pe orice, dar ar fi păcat să nu recunosc că Shakira suna tare, tare bine. Şi dansa incredibil. De acest ultim lucru cred că au fost de acord şi nişte tipi foarte veseli din spatele nostru care cât a durat concertul au ţipat şi au dansat în continuu. Şi ca ei au fost tare mulţi, pentru că trebuie să va spun că nu am văzut atâţia bărbaţi la un concert de mult timp, exceptând normal concertele rock.

Shakira mi s-a părut în primul rând o tipă foarte naturală pe scenă, nu ca Madonna care este în sine o industrie muzicală. A spus că îi este frig, că le mulţumeşte celor care au aşteptat, că în loc să danseze în picioarele goale tot timpul, îşi pune cizmele, a zâmbit când cineva din staff a venit să-i pună la picioare prosoape ca să nu stea în apă, a alunecat puţin pe scenă, dar nu a căzut. Tot ca o diferenţă faţă de Madonna, Shakira sună bine live, nu doar în videoclipuri, şi se mişcă mereu, dar reuşeste cumva să-şi menţină vocea. Încă ceva! Când Madonna a avut acea idee "genială" de a le ţine o mică lecţie românilor privind toleranţa faţă de minorităţi, a fost huiduită şi înjurată şi toate alea. Shakira a cântat "I'm a gipsy" iar la final a îndreptat microfonul spre public şi toţi am urlat "I'm a gipsy". Cred că nici nu şi-au dat mulţi seama că spuneau tare şi cu zâmbetul pe buze: "Sunt ţigan". Până la urmă, este doar o diferenţă de abordare. Una este să ţii o lecţie de la înalţimea ignoranţei tale unui public care a avut uneori de suferit din cauza anumitor asocieri şi alta este să faci o caracterizare de poveste ţiganilor

A fost un concert sincer, cu mici imperfecţiuni, dar poate de asta foarte plăcut. Shakira cântă tare bine, are o formaţie internaţională, cu o violonistă irlandeză, cu un toboşar african, care-şi ştiu bine meseria. În plus, are două dansatoare superbe care au adus în delir publicul masculin, extrem de numeros şi de bine dispus, spre marea mea surpriză.

Dacă nu ar fi fost ploaia aia rece, concertul columbiencei ar fi fost unul tare, tare bun în opinia mea de ascultător neinstruit în ceea ce priveşte hiturile Shakirei. Oricum, şi acest concert mi-a întărit o credinţă. Dacă ai posibilitatea de a merge undeva, la orice eveniment, du-te. Chiar dacă eşti sau nu fan, ştii sau nu despre ce este vorba. Eu am fost de exemplu anul trecut cu mama la festivalul de muzică uşoară Mamaia. Da, ştiu cum sună, dar jur că a fost incredibil. Mi-a plăcut enorm. Aşa a fost şi cu Shakira. Nu mă aşteptam la ceva extraordinar, dar cu toate acestea a fost mult peste aşteptări. Al doilea lucru: de mâine mă duc la sală. Nu mai elaborez această concluzie, doar mă limitez în a o enunţa. Trei: orice bărbat care spune că nu a ascultat muzica Shakirei , minte. Nimeni nu cerea bisuri mai înfocat ca publicul masculin. Şi da, mulţi ştiau şi versurile.

Citeşte şi: