Cristina Nicolaescu deţine, alături de soţul ei, librăria Anthony Frost şi recent a lansat în Bucureşti, împreună cu alţi parteneri, cafeneaua-bistro Readers. În meniul bistro-ului găseşti în premieră deserturi cu nume de autori şi feluri de mâncare inspirate din călătoriile proprietarilor.
"Încercăm de fapt să aducem puţină fantezie în alegerea felurilor de mâncare şi întreaga atmosferă pe care o întâlnim în alte zone în care am călătorit". Când pleacă în vacanţă, managerului îi place să mănânce bine şi în locuri frumoase. Nu caută mai niciodată restaurante de 5 stele, ci mai mult localuri cu atmosferă relaxată şi meniu proaspăt. "Încerc să găsesc locuri speciale şi prietenoase. Îmi amintesc de un restaurant pe plajă în Bali unde mâncarea era minunată şi ieftină. Am plătit 3 dolari pentru un kilogram de scoici, calamari şi creveţi. Localul arăta foarte primitiv iar meniul a fost cu atât mai surprinzător", povesteşte Cristina Nicolaescu.
De fapt, primul lucru pe care-l constată turiştii în Bali este că nu există restaurante balineze ci mai mult cu specific chinez, indonezian-chinez sau cu alt specific internaţional, pentru că poporul balinez este printre puţinele din lume care nu se întâlneşte la masă pentru socializare. Fiecare mănâncă singur atunci când îi e foame, iar meniul include numai orez sau ceva simplu. Doar în cadrul sărbătorilor mari familiile se aşează la masă împreună pentru a degusta specialităţi tradiţionale.
"Italia şi Grecia rămân locurile mele preferate pentru degustări de fructe de mare. Micile osterii cu 3-4 mese, fiecare cu specificul său, situate în oraşele mici, sunt cele care ne tentează întodeauna. Îmi aduc aminte de o experienţă, în insula grecească Lefkada, unde am luat prânzul zile la rând într-o tavernă deţinută de grecul Kostas, împreună cu soţia sa şi cele două fiice. Kostas te invita în bucătărie de unde trebuia să-ţi alegi singur şi să îi explici prin gesturi ce vrei să mănânci pentru că nu vorbeau nici un strop de engleză. Aveau o curte imensă cu 30 de mese şi o sută de scaune, toate diferite, adunat, probabil, de-a lungul timpului, din diverse locuri. Cele 3-4 feluri de mâncare pe care le găteau pentru noi zilnic erau senzaţionale. Iar când mă gândesc la desert îmi vine în minte cu drag o specialitate - Gaufre din Barcelona, descoperită în urmă cu 7 ani şi care e în continuare preparată într-un loc minuscul de pe Rambla, o zonă de promenadă din oraş. Era proaspătă, cu căpşuni parcă de-abia culese, frişcă preparată în casă şi un sos de cicocolată delicios. Am avut, evident, şi câteva experienţe gastronomice negative. Cea mai proastă pizza pe care am mâncat-o vreodată a fost în Bruxelles, lângă Grand Place. Dar a fost şi vina noastră pentru că am ales să comandăm pizza... în Bruxelles. E ca şi cum ai merge la Napoli şi ai cere delicatese franţuzeşti. Am remarcat totuşi că aproape peste tot, serviciile din afară , în comparaţie cu cele din Bucureşti, sunt mult mai bune. Chelnerii sunt rapizi, amabili şi zâmbesc tot timpul. Iar în Trastevere, un cartier din Roma, Italia, cântau chiar, în timp ce se mişcau cu dexteritate printre mese".
Aflaţi mai multe detalii din ediţia de iunie a suplimentului După Afaceri Premium care apare vineri, 27 mai.
