Luni, de dimineaţă până seara, ANPC a fost în ofensivă pe piaţa media. Scopul evident, deşi nedeclarat, fiind acela ca opinia publică – şi cu deosebire toţi cei care au o răspundere în ţara asta – să afle că dacă a venit vacanţa parlamentară şi ei au rămas în braţe cu proiectul „Ordonanţei de Urgenţă privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobiliare”, care încă n-a fost adoptată, vina nu este a lor. Şi cum există pericolul ca România să fie „pusă în întârziere” de către Comisia Europeană, ca un prim pas înaintea declanşării procedurii de infringement, n-ar fi rău ca… vina să nu fie a ANPC.
Dar a cui ar putea să fie? Eventual, a Băncii Naţionale! În ce sens ar putea fi vinovată Banca Naţională pentru că actul normativ în cauză n-a ajuns la timp pe masa guvernului, pentru a fi adoptat înainte de vacanţa parlamentară? Am auzit un crainic TV, în cursul dimineţii de luni, întrebând dacă e adevărat că Banca Naţională n-ar fi avizat proiectul de ordonanţă de urgenţă. Şi l-am auzit pe preşedintele ANPC spunând – cu aerul că n-ar vrea să spună – că da, e adevărat!... Şi, din acel moment, câteva ore bune, s-a bătut monedă pe această informaţie: că BNR nu şi-a dat avizul şi, din acest motiv, la această oră România nu are încă un act normativ care să transpună, în legislaţia proprie, directiva europeană… din 2014 privind protecţia consumatorilor de servicii financiare.
După-amiază, purtătorul de cuvânt al BNR, Dan Suciu, a apărut într-o emisiune TV şi a subliniat apăsat: „Nu este adevărat că Banca Naţională nu a avizat documentul. L-a avizat, aşa că din punctul de vedere al BNR proiectul ordonanţei de urgenţă putea să intre în dezbaterea guvernului”.
Aceste cuvinte au fost rostite la ora 17. O oră mai târziu însă, pe acelaşi post TV, un domn ce părea sigur de el şi de ce ştie (nu am putut să-i văd privirea, pentru că i-am ascultat intervenţia în reluare, la radio, şi nici nu i-am reţinut numele, am reţinut doar că este consultant financiar) s-a repezit în guvernatorul BNR. „Ascultaţi-mă, a cerut, este o autoritate. O autoritate care se loveşte de aşa ceva face ceva. Ce a făcut? A trimis 20 de miliarde. De la bănci în altă parte. Haideţi să ne uităm şi la războiul dintre BNR şi ANPC (BNR nu poartă niciun război, cu nimeni – n.a.), că vorbeam de birocraţie şi de corupţie. A dat UE directiva 17/2014 şi noi trebuia s-o implementăm în 2015. Nu suntem încă în stare să o facem. De ce? Pentru că BNR vrea nişte norme, norme care trebuiau aplicate de un an de zile. De ce nu le-ai aplicat? Hai, pleacă şi tu. Dacă nu eşti în stare să-ţi faci treaba acolo unde trebuie, pleacă şi tu. Am plătit 20 de miliarde la băncile străine, bani care au plecat din România. Unde sunt?”…
Sigur, democraţia implică şi riscul ca un consultant financiar să rostească astfel de aberaţii pe un post de televiziune. Dar n-ar trebui să fie implicată şi tăcerea celor care îl ascultă. Povestea cu 20 de miliarde (de euro, desigur) a auzit-o şi el şi a recitat-o, ivindu-se ocazia. Ca şi cealaltă poveste, cu… normele pe care le vrea BNR.
Luni dimineaţă, pe un site, a fost publicată (probabil că nu întâmplător) „atenţionarea Băncii Naţionale a României trimisă Guvernului”. Cu adnotarea: „Am intrat în posesia documentului trimis de BNR şi îl publicăm integral”. Numai că documentul, conţinând „propuneri şi observaţii ale BNR”, este de la începutul primăverii. BNR nu cerea norme, ci şi-a spus un punct de vedere. Pentru discuţii. Era o variantă intermediară, după care au urmat şi altele. Cine a scos-o din arhivă?
Acum, când scriu aceste rânduri, am în faţă un document final: „Notă de fundamentare. Ordonanţă de Urgenţă privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile”. Pe ultima pagină sunt înşirate autorităţile chemate prin lege să-şi dea avizul. Au semnat iniţiatorii: Costin Grigore Borc, viceprim-ministru, şi Marcel Bogdan Pandelică, preşedintele ANPC. Dedesubt citim: „Avizat favorabil”. Şi urmează două semnături: Anca Dana Dragu, ministrul finanţelor publice, şi Mugur Constantin Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României. Alte patru ministere nu au în dreptul lor nicio semnătură. Lipsesc, deci, patru avize.
Şi atunci, cum e cu avizul pe care nu l-ar fi dat BNR? Că doar când cei de la ANPC au venit în ultima clipă, şi au insistat ca BNR să urgenteze avizul, au urmat câteva zile şi nopţi de muncă a experţilor şi o şedinţă de urgenţă a Consiliului de Administraţie. Avizul BNR a plecat la ANPC în timp util, pe 27 iunie 2016, cu adresa nr. 663. După care s-a aşternut tăcerea. Până luni,
11 iulie, când ne-am trezit cu zarva că… BNR n-ar fi dat avizul.
