Adrian Vasilescu, BNR: Liberalizarea preţurilor a turnat gaz peste focul inflaţiei

5 apr 2017 Autori: Adrian Vasilescu , Iulian Anghel

MEMENTO. În Uniunea Europeană, România ocupă locul 28, din 28 de ţări, în topul educaţiei financiare. Din această capcană putem scăpa! Cu o condiţie: să vrem!

Nenumăraţi analişti economici scriu şi astăzi, cât se poate de limpede, că inflaţia în România a început la 1 noiembrie 1990. Dar scriu greşit.

Inflaţia în România nu a început la 1 noiembrie 1990. Atunci am început să măsurăm inflaţia. S-o măsurăm pe faţă, într-un mod transparent şi în condiţiile unor reglementări riguroase. Şi, desigur, s-o măsurăm ca la carte. Dar focul inflaţionist ardea deja. Liberalizarea preţurilor a pus gaz pe foc.

După 54 de ani de inflaţie neîntreruptă, din 1945 şi până în 1990 şi din 1991 până în 1999, urmaţi de şapte ani şi jumătate de dezinflaţie neîntreruptă, din 2000 până în prima jumătate a lui 2007, şi de alţi câţiva ani de mişcări combinate, inflaţie şi dezinflaţie, din  a doua jumătate a lui 2007 până prin 2012-2013, venise vremea ca societatea românească să recapituleze lecţiile învăţate la această mare şcoală, ca să nu le uite. Dar şi pe cele neînvăţate, neînţelese bine sau neglijate, deşi trăite, pentru ca istoria să nu ne oblige să le retrăim până când ne vor intra în cap, le vom înţelege bine şi le vom aplica în viaţa de zi cu zi.

Mă voi referi, în comentariul de azi, la o lecţie ce îndeamnă la reflecţii: un anumit tip de comportament al  actorilor din arena pieţei în faţa presiunilor inflaţioniste. Am în vedere un comportament anacronic, ilogic şi chiar inconştient, de care ne-am lovit deseori în anii cu rate mari ale inflaţiei. Pentru că ori de câte ori la orizont apăreau nori inflaţionişti, patronii de companii sau şefii de patronate, în cor, se comportau ca lângă cuptorul cu drobul de sare. Aşa că se repezeau să ne ameninţe că vom  plăti mai mult, mult mai mult nu doar benzina şi energia, ci şi transporturile, şi pâinea, şi laptele, şi carnea, şi îmbrăcămintea. Fără să se întrebe, cu firească nedumerire, ce fel de specialişti lucrează în aceste companii dacă nu ştiu să facă decât simple adunări, adăugând diferenţele în plus la benzină, la electricitate şi obţinând noi costuri, umflate, ce se regăseau în preţuri de consum mari? Sau ce fel de economie este asta în care predomină astfel de mentalităţi? Îmi amintesc cum măsurile privind accizarea suplimentară a ţigărilor şi băuturilor alcoolice tari au alarmat piaţa cu ameninţări privind scumpiri ale tuturor produselor. Fără ca agenţii economici să înţeleagă adevărul că era vremea să alegem. Erau doar două căi. Aveam să continuăm să suportăm tensiuni şi perturbări ori de câte ori intervin corecţii de preţuri – atunci la ţigări şi alcool, altă dată la energie şi aşa mai departe – sau vor învăţa şi românii să absoarbă şocurile inflaţioniste.

În 2009, când a început criza, preţurile se mişcau în dezordine. Salturile erau deseori nefireşti de mari. Fluctuaţiile sezoniere, cu deosebire, perturbau banii şi mărfurile. De fapt, perturbau şi ideile şi judecăţile de valoare în împrejurările în care de pe la jumătatea lui 2008, când timid, când cu zgomot, s-au făcut auzite voci ce au pus pe tapet prezicerea că vremea capitalismului ar fi trecut. Şi am văzut români care şi-au legat repede visele de această idee a unei lumi fără concurenţă, fără falimente şi fără şomaj. Dar o astfel de combinaţie nu era decât… Fata Morgana. Cei care o căutau încercau iluzia călătorului prin deşert: îi era sete şi avea mereu impresia că se apropie de o oază, dar oaza se tot îndepărtează şi nu ajungea niciodată la ea. Combinaţia asta nu exista. Şi nu există.

De aproape 27 de ani, de la 1 noiembrie 1990, măsurăm inflaţia. Portofoliul de lecţii desprinse, în tot acest timp, dintre cele cu adevărat semnificative, e voluminos. Recapitularea acestor lecţii este fără îndoială folositoare. Nu doar pentru aduceri aminte. Ci pentru că mai avem de învăţat. Căci inflaţia a trecut, acum e vremea dezinflaţiei, dar războiul cu creşterea preţurilor continuă. Societatea românească a cucerit un cap de pod important şi nu are dreptul să-l piardă.

 
Cuvinte cheie:
Adrian Vasilescu
, BNR
, opinie
, Liberalizarea preţurilor
, inflatie
, BNR
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide