Căutarea fericirii este unul dintre drepturile fundamentale incluse în Constituţia americană. Asta nu îl mai puţin valabil în Europa sau, de ce nu, în România. Societatea actuală este însă plină de comparaţii, ierarhii - atât sociale, cât şi financiare - şi monitorizare constantă a tot ceea ce se întâmplă în viaţa apropiaţilor, fie ei prieteni, cunoştinţe sau persoane pe care le vezi doar pe un ecran. Aceasta dezarmează de multe ori şi face dificilă găsirea fericirii. Totuşi, indiferent cât de ciudat ar suna, studiile recente enunţă un adevăr general valabil, că ar exista un linat care aduce mai aproape ”fericirea” de vieţile oamenilor: banii.
Dacă tensiunea în general ne face să ne simţim prost, la fel şi stresul, oboseala şi munca, există totuşi un remediu pentru toate acestea, adânc rădăcinat în ADN-ul umant, care le face suportabile: banii. Indifernet cât de mult am fost învăţaţi contrariul, banii pot într-adevăr cumpăra fericirea, măcar şi doar în anumite circumstanţe.
În 1975, la Unviersitatea din California, s-a formulat pentru prima dată Paradoxul Easterlin de către economistul Richard Easerlin, care spunea că după un anumit prag, creşterea veniturilor nu creşte şi fericirea sau bunăstarea. Odată ce anumite nevoi de bază sunt satisfăcute, precum îmbrăcăminte, mâncare şi adăpost, teoria spune că satisfacţia atinge un grad de saturaţie, iar tot ce se adaugă ulterior nu mai este proporţional cu câştigurile. Pentru foarte mulţi oameni acest postulat nu a trecut niciodată testul de plauzabilitate, visurile de îmbogăţire fiind în continuare la loc de cinste.
Şi s-a dovedit că aveau dreptate. Paradoxul Easterlin a fost combătut de noile studii, bazate pe seturi de date mult mai ample şi pe o perioadă de timp mai extinsă, în diferite culturi, care arată că deşi fericirea nu creşte proporţional cu veniturile (dacă salariul ţi se dublează nu înseamnă că eşti de două ori mai fericit), nu există conceptul de ”amorţeală” sau saturaţie când vine vorba despre bani.
Un studiu al Institutului Brooking şi Şcolii de Gerald R.Ford de la universitatea din Michigan a analizat date din 155 de ţări şi a descoperit că bunăstarea subiectivă creşte odată cu venitul, iar în ţările bogate creşterea este chiar şi mai bruscă decât în ţările sărace, scrie Time.
Spre exemplu, o creştere de 10% într-un salariu de 50.000 de dolari produce o ”fericire” mai mare decât o creştere similară la un salariu de 10.000 de dolari, chiar dacă banii în plus care vin la salariul mai mic au un impact net superior asupra vieţii posesorului. Asta arată că mai bogat nu este doar ”mai bine”, este ”mult mai bine”.
Un studiu masiv organizat pe un eşantion de peste 800.000 de oameni din 135 de ţări, pe parcursul a şase ani, arată că venitul este direct legat de fericire, dar numai dacă este în concordanţă cu aspiraţiile persoanei respective.
Spre exemplu, dacă ai un salariu de 170.000 de dolari, este de ajuns să fii în top 5% cei mai bogaţi americani, dar dacă tu vrei să fii în top 1%, atunci vei fi nefericit. Banii sunt un catalizator pentru fericire atunci când te ajută să obţii mai mult din lucrurile pe care le doreşti. Dar dacă dorinţele tale depăşesc rata cu care veniturile îţi cresc, atunci satisfacţia va scădea.
Acum un secol toată lumea cunoştea numele celor mai bogaţi oameni din ţară, însă ei erau un fel de modele, undeva departe, la care nu aveai acces. Nimeni nu ştia exact cum trăiau, nu aveai acces la informaţie. În epoca modernă lucrurile sunt mult mai complicate. Când mass-media urmăreşte fiecare mişcare a celor bogaţi sau celebri, este foarte uşor să te compari cu ei.
Bertrand Russel spunea ”cerşetorii nu vor invidia milionarii, deşi invidiază alţi cerşetori care sunt mai de succes decât ei”. Studiile arată că oamenii se compară în general cu alţi oameni din jurul lor, cunoscuţi. Iar acum, când graniţele intimităţii au fost spulberate de social media, este mai uşor ca oricând să fii nefericit comparându-te cu succesul (aparent sau nu) al celor din jur.
Sunt peste un miliard de oameni pe Facebook, persoane cu care te poţi compara în fiecare moment, care îşi etalează noua maşină, ultima vacanţă etc., lucruri pentru care tu poate ar trebui să economiseşti zece ani să le obţii. Acest setup al social media nu face decât să ofere o modalitate de a ”ţine scorul”. Într-un sondaj al Time, peste 60% dintre respondenţi au spus că nu se simt mai bine despre ei după ce petrec timp pe social media, şi peste 76% cred că oamenii îşi exagerează succesul, relaţiile şi în general fericirea pe care o expun pe pagina de Facebook.
Când vine vorba despre ierarhii, oamenii se poziţionează singuri, în funcţie de cercul lor virtual de prieteni. Dacă cei pe care îi urmăreşti constant pe reţelele de socializare par mult mai împliniţi decâ tine, nu este nici măcar nevoie de imaginaţie sau topuri, automat te vei considera inferior.
Ironia este că persoanele care în aparenţă au un statut social mult mai bun, nu sunt întotdeauna fericiţi, pentru că, la fel ca tine, sunt prea ocupaţi să se compare cu altcineva care este pe o treaptă mai sus decât ei. Este un cerc vicios greu de spart, al ierarhiilor, comparaţiilor şi aparenţelor pe social media.
Totuşi, ceea ce contează cu adevărat sunt experienţele. Deşi poţi avea cei mai noi pantofi sau cel mai nou televizor, acelea nu sunt unice. Vacanţa ta totuşi, alături de prietenii tăi, este unică.
Concluzia unui studiu Time despre fericire este că ”Banii pot aduce cu adevărat fericirea. Dar totul stă în cum îi cheltui şi cu cine”.
