Străzile din Aşgabat sunt pustii atât ziua, cât şi noaptea, singurul element care dă de gol viaţa din acest oraş sunt cele câteva maşini care stau cuminţi la semafor. Centrul capitalei Turkmenistanului face noaptea concurenţă Las Vegasului la jocurile de lumini de pe stradă. Ziua însă, oraşul nu seamănă însă cu nimic, toate clădirile fiind îmbrăcate în marmură albă. Centrul este dominat de clădiri înalte de peste 20 de etaje şi instituţii de stat. Periferia, practic dormitorul populaţiei turkmene, este alcătuită din case din lut, unele deja în paragină.
Oraşul arată cum încearcă această ţară, care stă pe rezerve de gaz de 26.000 de miliarde de metri cubi, respectiv 8,7% din totalul rezervelor mondiale să se nască şi să se construiască bazându-se doar pe giganticele zăcăminte de gaze. Gazele naturale au fost şi principalul motiv al vizitei de două zile a preşedintelui Traian Băsescu în Turkmenistan, statul ale cărui rezerve de gaze ar putea să scape Europa de dependenţa de Rusia. Relaţiile dintre Turkmenistan şi România sunt în principal de natură diplomatică în contextul în care schimburile comerciale sunt infime, sub 50 mil. euro anul trecut.
Cu ajutorul acestor resurse Turkemenistanul încearcă să reconstruiască o ţară ieşită de sub tutela URSS acum circa două decenii, care nu are industrie sau comerţ, unde statul controlează peste 90% din economie.
Acest stat, cunoscut în principal prin prisma rezervelor sale naturale şi a problemelor legate de drepturile omului, ocupă de asemenea o poziţie geopolitică strategică pe harta lumii, aflându-se la intersecţia intereselor Uniunii Europene, Rusiei, Iranului şi Chinei. Interesele fiecăreia dintre aceste patru puteri se învârt în jurul gazelor naturale. Rusia se teme că ar putea pierde controlul pe care îl exercită asupra Europei dacă Turmenistanul decide să încălzească el însuşi bătrânul continent. China vrea la rândul său gaze naturale ieftine, pe care de altfel deja le are promise în contul unor împrumuturi acordate statului Turkmenistan. Iranul primeşte la rândul său 10 mld. metri cubi de gaze anual. În acest context, ce mai rămâne pentru UE? Pentru moment, liderii europeni continuă să poarte discuţii cu statul asiatic pentru a-i convinge pe liderii turkmeni să livreze gaze pentru proiectul Nabucco, care ar ajuta reduce dependenţa europenilor de Rusia.
Proiectul Nabucco este susţinut politic de UE şi Statele Unite şi este dezvoltat de Nabucco Gas Pipeline International, cu sediul la Viena. Acţionarii companiei de proiect sunt Transgaz Mediaş, OMV Austria, Bulgargaz Bulgaria, Botas Turcia, MOL şi RWE. Conducta de 3.900 de kilometri ar trebui să ducă gazul pe ruta Turcia - Bulgaria - România - Ungaria - Austria.
Discuţiile dintre UE şi Turkmenistan au fost blocate însă pentru că "UE cere Turkmenistanului să dovedească faptul că are cum să livreze 30 de miliarde de metri cubi de gaze. Statul asiatic cere la rândul său Uniunii dovezi că poate consuma cele 30 de miliarde de metri cubi de gaze. Niciuna dintre cele două părţi însă nu oferă pentru moment dovezi", spun reprezentanţii MAE.
Turkmenistanul are o populaţie de circa 5 milioane de locuitori (de patru ori mai mică decât cea a României) şi o suprafaţă de aproape 500.000 de kilometri pătraţi (de peste două ori mai mare decât suprafaţa României), 80% fiind deşert.
Puterea acestui stat cu ieşire la Marea Caspică, mărginit la sud de Iran şi Afganistan şi la nord de Kazahstan, nu stă însă în suprafaţa ţării sau în mărimea economiei, ci în imensele rezerve de gaze naturale de care beneficiază, ocupând locul trei la nivel mondial, după Rusia şi Iran, cu un total de 26.000 de miliarde de metri cubi, de circa 200 de ori mai mari decât cele ale României.
Gazele sunt de altfel şi principalul motor al economiei de circa 30 mld. euro.
Puntea dintre Asia Centrală şi Europa
În acest context, preşedintele Traian Băsescu a făcut la finalul săptămânii trecute o vizită de două zile în Turkmenistan unde a discutat cu omologul său Gurbanguli Berdîmuhamedov atât problema gazelor naturale, cât şi problema schimburilor comerciale şi a investiţiilor dintre cele două ţări. După discuţii tête-à-tête de mai bine de o oră (planificate iniţial să dureze 30 de minute) Traian Băsescu a declarat: "Înţelegem perfect că Turkmenistanul are nevoie de certitudini legate de cantităţile ce pot fi furnizate pe piaţa UE". El a mai afirmat că Turkmenistanul s-a arătat disponibil şi interesat în a deveni furnizor de gaze naturale pentru piaţa europeană.
La rândul său, preşedintele turkmen - care ocupă de altfel şi funcţia de şef al guvernului - a spus că "România reprezintă poarta noastră de intrare în UE. Noi dorim un trafic sigur de petrol şi gaze în Europa".
În timpul întâlnirii dintre Traian Băsescu şi omologul său turkmen cei doi oficiali au afirmat că au purtat discuţii privind realizarea unui coridor de transport de marfă care să lege porturile Constanţa şi Turkmenbaşi.
Mai mult, deja o serie de companii româneşti s-au arătat interesate de oportunităţile de afaceri din statul din Asia Centrală. Romelectro, companie specializată în furnizarea de servicii pentru industria energetică, controlată de omul de afaceri român Viorel Gafiţa, a participat în Turkmenistan la o licitaţie de 1mld. dolari pentru realizarea unei linii de înaltă tensiune dintre capitala Aşgabat şi portul Turkmenbaşi, pe o distanţă de aproximativ 400 de kilometri. Licitaţia a fost blocată, însă urmează a fi reluată, Romelectro, cu afaceri de peste 80 mil. euro anul trecut, urmând a participa şi la această nouă rundă. Romelectro nu este însă prima companie care a făcut afaceri în statul din Asia Centrală.
Surse din cadrul Ambasadei României în Turkmenistan spun că Arcom, firma de construcţii a lui Gigi Becali intrată în insolvenţă în decembrie anul trecut, a început construcţia unui imobil în Aşgabat, capitala statului Turkmenistan, însă aceasta nu a mai fost finalizată.
Într-o perioada în care toată Europa alături de Statele Unite este în criză, situaţie care este evidentă în special pe piaţa imobiliară şi de construcţii, piaţa de profil din Turkmenistan este în plin boom, clădirile răsărind pe străzile capitalei ca ciupercile după ploaie. În acest context companiile locale de construcţii ar putea veni aici pentru a dezvolta noi proiecte în contextul în care piaţa locală este în repaus. "România ar putea colabora cu Turkmenistanul în domenii precum producţie, industrie, energie, transporturi şi chiar construcţii", au spus atât preşedintele României, Traian Băsescu, cât şi omologul său turkmen, Gurbanguli Berdîmuhamedov la întâlnirea bilaterală. Piaţa de construcţii din Turkmenistan este dominată în prezent de companii turceşti care ridică câte o clădire nouă aproape în fiecare săptămână.
Oraşul nelocuit
Aşgabat - capitala Turkmenistanului şi totodată oraşul care găzduieşte o şeptime din populaţia întregii ţări - este practic un oraş din marmură albă, toate clădirile fiind "îmbrăcate" în acest material. "Se construieşte foarte mult", spun oficialii turkmeni. Oraşul cunoscut şi ca "oraşul dragostei" (aceasta fiind traducerea Aşgabat) este împărţit însă în două - oraşul nou, unde se construieşte, şi oraşul vechi, unde stau practic cei mai mulţi locuitori în case de lut, multe în paragină. Centrul oraşului pare părăsit, oamenii care trec pe stradă în decurs de o oră putând fi număraţi pe degete. Clădirile nou construite, cu peste zece, chiar 20 de etaje fiecare, sunt goale. Noaptea doar trei lumini sunt aprinse în fiecare clădire. "Sunt locuite însă nu se aprinde lumina noaptea pentru că vine suficientă lumină de afară", spun oficialii turkmeni. O explicaţie plauzibilă pentru care aceste clădiri sunt practic în întuneric este faptul că un apartament costă circa 200.000 de dolari într-o ţară unde salariul mediu este 200 de dolari şi rata şomajului depăşeşte 50%. Datele sunt estimative deoarece nu există date statistice privind aceşti indicatori.
Angajaţii care lucrează în sistemul de stat - de fapt peste 95% din totalul angajaţilor - pot obţine însă o serie de facilităţi. Astfel, după cinci ani de muncă în instituţiile de stat pot cumpăra un apartament la jumătate de preţ şi cu o dobândă de 1% pe an.
Statul subvenţionează de asemenea benzina, lumina, apa şi căldura. Astfel, fiecare locuitor cu maşină are 150 de litri gratis în fiecare lună. Orice cantitate în plus este cumpărată cu echivalentul a 0,6 lei pe litru. "Apa este mai scumpă, respectiv circa 2 lei litrul", spune reprezentantul Ambasadei României în Turkmenistan. Apa se găseşte însă greu. Numărul magazinelor este foarte mic, la fel ca numărul restaurantelor sau al altor forme de comerţ. Mai mult, la ora 11 seara totul se închide în Turkmenistan, preşedintele dând ordin ca populaţia să doarmă la această oră.
Odată ajuns pe străzile din Aşgabat te surprind multe detalii ñ străzile sunt goale, clădirile sunt goale, nu vezi magazine sau restaurante, toate monumentele sunt închinate liderilor şi familiei acestora şi nu în ultimul rând femeile sunt practic în uniformă. Rochiile ajung la glezne şi mânecile sunt întotdeauna lungi. "Dacă fetele au rochii verzi înseamnă să sunt până în clasa a 11-a. Rochiile roşii sunt pentru studente", spune un reprezentant al Ambasadei României în Turkmenistan. Apoi culorile sunt la liber, însă rochia este clasică.
În ţara preamăritului
Turkmenistan este oficial o republică prezidenţială care şi-a câştigat independenţa acum puţin mai bine de două decenii după destrămarea URSS. Preşedintele a fost ales în 2007 cu aproape 90% din voturi, ceilalţi şapte candidaţi obţinând doar 10%. Preşedintele ocupă însă şi poziţia de premier într-o ţară unde până nu demult exista un singur partid, Partidul Democrat (fostul partid Comunist care a suferit o "schimbare la faţă" prin schimbarea numelui). Recent, şeful statului sau "preamăritul" după cum îl numesc cărţile turkmene, a ordonat crearea şi a celui de-al doilea partid. El rămâne însă liderul suprem într-o ţară unde numărul statuilor stale (unele poleite cu aur) rivalizează cu cel al muzeelor de artă de la Paris. Muzeele din Aşgabat nu fac altceva decât să "îi poleiască" şi mai bine imaginea. La fel şi cele şapte televiziuni ñ toate de stat. În ceea ce priveşte numărul ziarelor, nu există o cifră exactă. Oficialii Ministerului de Externe din Turkmenistan afirmând iniţial că nu există niciun ziar pentru ca ulterior să se răzgândească şi să crească numărul la 4, dintre care unul singur de stat.
Singura informaţie cunoscută este că Turkmenistanul este al treilea stat din lume cu cea mai slabă libertate a presei, după Coreea de Nord şi Burma.
Toate acestea nu au împiedicat companiile româneşti să caute oportunităţi de business pe o piaţă "virgină", unde statul controlează aproape întreaga economie. Traian Băsescu a spus că în afară de Romelectro şi Siveco şi-a exprimat interesul de a intrat pe această piaţă. Siveco este interesată să realizeze sistemul informatic de comunicaţii între ministere. De asemenea, Romaero şi-a anunţat interesul de a încheia un contract pentru întreţinerea aeronavelor Boeing de pe această piaţă.
Dacă firmele româneşti deja şi-au manifestat interesul pentru Turkmenistan, nici firmele din statul din Asia Centrală nu au întârziat să facă paşi înspre România. Astfel, potrivit unor surse din cadrul MAE companii din Turkmenistan, Azerbaijan şi Canada s-au arătat interesate să realizeze investiţii în portul Constanţa. Prin aceste investiţii companiile din Asia Centrală şi-ar putea asigura deschiderea către Europa.
Schimburile comerciale dintre cele două ţări sunt singura legătură sigură, însă sunt infime. Astfel, anul trecut România a exportat în Turkmenistan produse în valoare de 11 mil euro şi a importat de aproape trei ori mai mult, în valoare de 31 mil. euro. "România ar putea exporta vin, mobilă sau produse agricole", spune un reprezentant al MAE. În prezent însă exportăm în principal echipamente electrice.
România, punte de legătură între UE şi Turkmenistan?
Traian Băsescu a mers la finalul săptămânii trecute în Turkmenistan pentru a discuta problema gazelor naturale care ar putea încălzi Europa. Preşedintele a spus că relaţiile bune ale României cu statul din Asia Centrală oferă o poziţie privilegiată României care face astfel legătura dintre UE şi Turkmenistan. Statul cu ieşire la Marea Caspică deţine rezerve de gaze naturale de 26.000 de miliarde de metri cubi, respectiv 8,7% din totalul rezervelor mondiale. Turkmenistan ocupă astfel poziţia a treia la nivel mondial după Rusia şi Iran.
Pe lista de discuţii dintre cei doi lideri de stat s-au numărat de asemenea schimburile comerciale dintre cele două ţări (sub 200 mil. lei anul trecut), realizarea unui coridor de transport de marfă care să lege porturile Constanţa şi Turkmenbaşi, găsirea de companii locale care să investească în Turkmenistan şi înfiinţarea unui lectorat de limbă română la Aşgabat pentru a facilita situaţia bursierilor turkmeni din România.
Băsescu a mers la Aşgabat împreună cu o delegaţie de circa 20 de persoane, printre care şi Cristian Diaconescu (consilier prezidenţial), Bogdan Drăgoi (consilier prezidenţial), Bogdan Aurescu (secretar de stat în MAE), Rodin Traicu (secretar de stat în Ministerul Economiei), Lucian Iliescu (secretar de stat în Ministerul Transporturilor), Neculae Plăiaşu (şeful Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor).
Cristina Roşca -Turkmenistan
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
