După 27 de ani de la Revoluţie ai fi crezut că diplomaţia română este astăzi un corp de elită care să ştie foarte bine obiectivul strategic sub care să îşi desfăşoare activitatea: dezvoltarea economică a ţării prin creşterea exporturilor şi a prezenţei economice româneşti în lume.
Cine a participat însă ieri la Gala Diplomaţilor Români, eveniment anual în care se reunesc toţi ambasadorii României în străinătate, nu a avut însă sentimentul că în acea sală erau cei mai buni oameni ai României şi cel mai bine pregătiţi să ne reprezinte interesele politice şi economice în străinătate – o elită adevărată.
Oameni, majoritatea în jur de 50 de ani, cu o alură şi o prezenţă departe de ceea ce trimit astăzi în România ca ambasadori ţările puternice, unde diplomaţia este o armă şi un vârf de lance.
În corpul înalţilor diplomaţi ar trebui să intre într-adevăr cei mai competenţi şi mai devotaţi ţării dintre funcţionarii publici, dar în ultimii ani acesta a fost mai mult o sursă de sinecuri şi răsplată politică pentru oameni de partid.
Nici la nivel de percepţie nu a fost o surpriză, dar nici la nivel de aliniere a întregii conferinţe în sensul necesar dezvoltării României.
În mod normal, la conferinţa diplomaţiei româneşti, la panelul dedicat economiei ar fi trebuit să se pună pe masă datele specifice activităţii diplomaţilor: topul ţărilor unde exporturile României au avut cea mai bună creştere în 2017 şi care sunt posibilităţile de sprijin al investitorilor români pe pieţele externe.
Spre exemplu, ştie ambasadorul României în Franţa cine sunt cei mai mari 10 exportatori cu capital românesc în Franţa şi ce nevoi au ei pentru a-şi dubla exporturile în următorii cinci ani?
Relaţiile economice române-franceze nu înseamnă doar achiziţia de elicoptere franceze de către Armata Română şi eventuala lor asamblare locală.
Înseamnă inclusiv ca un mic producător român de sucuri cu vitamine din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Neamţ, al cărui produs era consumat ieri întâmplător de o membră a echipei de organizare a conferinţei, să aibă acces pe piaţa franceză.
Asta ar fi trebuit să aibă pe masa de prezidiu ministrul de externe Teodor Meleşcanu, în panelul său, unde au mai participat viceguvernatorul BNR Liviu Voinea şi ministrul IMM-urilor Ilan Laufer: o sticlă cu apă cu vitamine VitaminAqua, care se bate cu băuturile răcoritoare ale unor giganţi internaţionali.
(Vezi: Ruxandra şi Eduard Alexianu, VitaminAqua: Am luat 200.000 de euro fonduri europene şi am deschis un lanţ de producţie pentru apă cu vitamine şi minerale - ZF iulie 2016)
Teodor Meleşcanu ar fi trebuit să le spună ambasadorilor: La anul vreau să ştiu cine a facilitat cele mai mari vânzări ale VitaminAqua în ţările unde reprezentaţi România!
Multinaţionale precum Renault, Continental sau Daimler nu au nevoie de ambasadorii României pentru a exporta producţia din România pe pieţele internaţionale. Însă VitaminAqua din judeţul Neamţ, Romaqua (apă minerală), Cris-Tim (procesator de carne) sau familia Cotoi din Reghin, care vinde de 9 milioane de euro pe an, mobilier tapiţat sub brandul Mobila Dalin, din care 20% la export, ar avea nevoie să li se deschidă uşi, de către ambasadorii României, pe pieţele internaţionale. Ministrul Teodor Meleşcanu ar fi trebuit ieri să le spună simplu ambasadorilor: Avem ca obiectiv dublarea exporturilor României în următorii cinci ani.
Prezentaţi-mi fiecare dintre voi în următoarea lună cum atingeţi acest obiectiv pe piaţa pe care o reprezentaţi.
Dar ceea ce s-a vorbit ieri nu a fost decât un lung şir de intenţii şi declaraţii că trebuie sprijinite firmele româneşti, fără niciun obiectiv concret. Nicio organizaţie din lume nu funcţionează fără obiective din care să se descarce mai departe obiective secundare, strategii şi planuri de acţiune.
Nici măcar cine ar fi trebuit să aducă un pic de claritate acţiunilor economice ale diplomaţilor, viceguvernatorul BNR Liviu Voinea, nu a vorbit despre exporturi şi cum contribuie acestea la creşterea economică, ci, total inadecvat, despre aderarea României la zona euro, de parcă ar fi vrut să convingă investitorii străini.
România are exporturi doar de 57 mld. euro în 2016, ceea ce înseamnă, la un PIB de 170 de miliarde, doar 33%. Ungaria are la un PIB de 100 mld. euro 80% exporturi, adică 80 de miliarde de euro, iar Cehia are la un PIB de 200 mld. euro, tot 80% exporturi, deci 160 mld. euro. Nu mai vorbim despre faptul că au propriile multinaţionale, precum ungurii MOL sau cehii CEZ, prezente şi în România cu afaceri de sute de milioane de euro.
Orice euro export se duce în PIB, iar orice euro import scade PIB-ul. Coreea de Sud, Japonia, Turcia au crescut prin programe masive de export şi apoi prin internaţionalizarea puternică a economiei.
Din păcate, astăzi România este mai puţin internaţionalizată din punctul de vedere al capacităţii proprii, determinate de politici proprii şi nu în siajul multinaţionalelor, decât în urmă cu 40 de ani, când diplomaţia economică se răsfrângea imediat în exporturi şi România asambla fabrici de ciment sau instala reţele electrice în Iran, Egipt sau alte ţări din Orientul Mijlociu.
Din acest punct de vedere, din păcate, experienţa „milenară“ a veşnicului preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România, Mihai Ionescu, fost jurnalist la Scânteia şi aflat ieri în primul rând al sălii de conferinţă, nu ajută.
Astăzi exporturile României sunt în proporţie de 70% făcute de multinaţionale. Este bine că România se integrează în lanţurile de producţie internaţionale. Dar de cele 12.000 de firme exportatoare, cu capital românesc, care susţin restul de 30% din exporturi, cine se ocupă?
Lista cu top 1.000 exportatori români cu capital românesc şi contactele lor trebuia să fie ieri în mapa fiecărui participant la conferinţa diplomaţilor.
Abia când diplomaţii României îşi vor da seama că misiunea lor în străinătate este să promoveze producţia şi serviciile locale şi să ofere tuturor companiilor care vor să iasă pe pieţele internaţionale sau să investească în străinătate tot ce au nevoie pentru a le accesa şi a folosi oportunităţile, abia atunci România va putea decola din punct de vedere economic.
Puneţi, domnilor ambasadori, pe masa întâlnirilor voastre, de fiecare dată, o apă cu vitamine VitaminAqua dacă vreţi cu adevărat să aduceţi creştere economică în România şi nu mergeţi la birou aşteptând să treacă zilele cu gândul la pensia specială de care veţi beneficia. Duceţi firmele româneşti în străinătate, duceţi investitorii români în străinătate, căutaţi materii prime ieftine, prezentaţi oportunităţile de business pentru întreprinzătorii români. Apoi veniţi toamna la Zilele Diplomaţiei şi raportaţi ce aţi realizat. Cine dublează exportul României în ţara unde este ambasador? Cine ia provocarea?
