Este foarte probabil ca în faţa protestelor sindicatelor şi a patronatelor guvernul să dea înapoi şi să retragă propunerea de mutarea a contribuţiilor sociale de la angajator la angajat.
O ieşire onorantă din această situaţie ar fi dacă tot pachetul s-ar rezuma la o măsură prin care să fie impulsionată rata angajării şi într-adevăr să fie resimţită ca o relaxare fiscală: impozit pe venit şi contribuţii sociale zero la salariile de sub 2.000 de lei pe lună.
Astfel, guvernul ar putea spune simplu: ne concentrăm pe salariaţii aflaţi la începutul carierei sau aflaţi în partea de jos a grilei, pentru a mări disponibilitatea firmelor de a face noi angajări.
Astăzi România se află printre ţările care taxează cel mai mult salariul minim, încărcat cu costuri de 60% peste net. Măsura zero taxare şi contribuţii pentru salarii de sub 2.000 lei va avantaja atât salariaţii cât şi angajatorii. Marile companii industriale ar economisi zeci de milioane de euro din plata contribuţiilor aferente şi este posibil să-şi extindă masiv planurile de angajare.
România ar putea trece rapid de pragul de 6 milioane de salariaţi dacă angajatorii ar fi impulsionaţi să se extindă, în condiţiile în care economia globală accelerează şi principalele pieţe de export, Germania, Italia şi Franţa, raportează o creştere economică peste aşteptări.
Pachetul fiscal propus astăzi „nu trece sticla“, adică nu convinge oamenii şi mediul de business în general, pentru că nu are un obiectiv concret. Câştigurile sunt greu de explicat, iar toate schimbările propuse sunt incredibil de complicate.
Nu poţi să ceri angajatorilor modificarea a milioane de contracte de muncă fără un scop. Care este obiectivul? De ce toată această tevatură? Pentru 3 lei în plus la salariul mediu, aşa cum a mers drept la ţintă în atacul său preşedintele Klaus Iohannis?
Dacă s-ar fi redus pur şi simplu impozitul pe venit de la 16% la 10% ar fi fost altceva. Dar împachetarea acestei măsuri într-o ecuaţie care implică rescrierea completă a Codului fiscal şi a legislaţiei muncii i-a anulat complet impactul.
Care ar trebui să fie obiectivul oricărui pachet de măsuri fiscale? Creşterea numărului de angajaţi din economie, creşterea încasărilor la bugetul consolidat al statului şi dacă se poate, în acelaşi timp, diminuarea sarcinii fiscale pentru companii şi angajaţi.
Reducerea TVA pentru alimente de la 24% la 9% a dovedit că există posibilitatea să fie luate astfel de măsuri. Creşterea încasărilor din TVA în anii ulteriori şi majorarea consumului ca urmare a creşterii puterii de cumpărare sunt o dovadă că în economie pot fi luate măsuri care să dea cu plus în ambele părţi.
Scăderea generalizată a impozitului pe venit de la 16% la 10% creează un minus la bugetul consolidat al statului de 14 miliarde de lei. Iar o cotă de 16% la impozitul pe venit este deja un nivel redus faţă de cotele de impozitare marginală pe venituri mari din Occident, care ajung şi până la 60%. Unde să mai cobori?
Angajatorii din România nu au o problemă cu impozitul pe venit, ci cu nivelul ridicat al contribuţiilor sociale. Atunci când se calculează bugetele pentru salariile necesare unei investiţii, orice diminuare a costului total pentru plata salariilor este foarte aşteptată.
Sigur, vor apărea diferenţe mari de cost între plata unui salariu net de 1.900 de lei şi a unuia de 2.100 de lei. Primul va costa angajatorul doar 1.900 de lei, pe când al doilea îl va costa 3.600 de lei. Însă printr-o schemă progresivă de aplicare a unor deduceri la plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe venit, aceste diferenţe se pot aplatiza.
De asemenea, se ridică întrebarea dacă în lipsa contribuţiilor la bugetul de pensii aceşti angajaţi vor mai beneficia de pensie. Însă se poate face o excepţie prin lege, iar punctajul de pensie se calculează oricum ca raport între salariul mediu brut al persoanei, în cazul nostru egal cu salariul mediu net dacă este sub 2.000 de lei, şi salariul mediu brut pe economie.
Pentru a avea efect, o măsură fiscală trebuie să fie clară, bine ţintită, simplu de aplicat şi să aibă un obiectiv concret. Reducerea CAS cu
5 puncte procentuale, scăderea TVA, eliminarea taxei pe stâlp, eliminarea celor 102 taxe parafiscale au fost măsuri bine primite pentru că au răspuns la aceste criterii.
Pachetul fiscal actual nu răspunde la niciuna din aceste cerinţe şi de aceea nici nu este sprijinit. Poate că nu sunt bani suficienţi astăzi pentru eliminarea completă a impozitelor şi contribuţiilor la salariile sub 2.000 de lei net, însă măcar să fie acesta un obiectiv.
