Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat în urma consultărilor cu partidele că viitoarea guvernare va fi formată în jurul PNL: „Consultările de azi (vineri - n.r.) vor fi continuate luni (astăzi – n.red.), poate chiar şi marţi, într-o formulă mai restrânsă, pentru a clarifica ce trebuie de făcut. Luni, cel târziu marţi voi desemna un premier care veni în Parlament cu o propunere de guvern. Nu voi desemna un personaj din PSD, nu voi desemna pesedişti pentru guvernare”.
Preşedintele şi-a exprimat rezerva faţă de alegerile anticipate: sunt greu de întrunit condiţiilele constituţionale pentru organizarea lor şi în plus un astfel de demers ar însemna păstrarea PSD la guvernare, a spus el.
„Sunt dispus să mă implic, după prezidenţiale, într-o discuţie onestă, aşezată, corectă cu toate partidele politice, să găsim o soluţie (pentru alegeri anticipate – n.red.). Dacă ar pica două propuneri pe care le-aş face imediat în perioada următoarea, atunci acest guvern interimar Dăncilă ar rămâne în funcţie, lucru inacceptabil şi de neimaginat şi să rămână în funcţie până s-ar organiza acele alegeri anticipate, adică în primăvară. Acest scenariu nu poate fi luat în considerare, fiindcă ar adânci România într-un haos de nedescris.”
Preşedintele ALDE Călin Popescu-Tăriceanu a declarat la rându-i că partidul său susţine un nou guvern format doar din PNL: „Am convingerea categorică că preşedintele nu va mai desemna un premier din partea PSD, în care joacă rolul principal, cel puţin din punct de vedere numeric, în formarea unui guvern. Deci aceste considerente cred că sunt foarte clare şi nu ne interează nici guvernarea“.
PSD părăseşte guvernarea după opt ani – cu o pauză nesemnificativă în 2016, când a existat un guvern tehnocrat. Viaţa acestuia a fost însă meteorică pentru că Dacian Cioloş a executat practic bugetul alcătuit şi aprobat de PSD care a avut şi în acel an majoritatea parlamentară, cenzurând deciziile guvernului. Finalul lui 2016 avea să readucă oficial la putere PSD, care, împreună cu ALDE, a guvernat vreme de trei ani autoritar, aproape despotic, neluând în seamă niciuna din obiecţiile opoziţiei sau ale UE, mai ales în privinţa modificărilor pe care le-a adus legilor justiţiei.
Politica de majorare a pensiilor şi a salariilor a stimulat economia, dar şi deficitele. Din 2012 până în acest an, PIB-ul a crescut cu 70%, până la 1.032 mld. lei – prognoza Comisiei Naţionale de Prognoză. Salariile medii nete lunare s-au dublat în această perioadă de la 1.500 de lei până spre 3.000 de lei. Graţie şi contextului extern favorabil, numărul mediu de salariaţi a crescut cu 800.000. Două cifre spun mai multe despre consolidatea relativă a bunăstării. Indicele PIB/capita în PPS (care armonizează preţurile dintre ţări) s-a îmbunătăţit cu peste 10 puncte procentuale (un plus de 18,5%), de la 54% din media UE în 2012 la 64% din media UE în 2018. Dacă în 2012 românii au cheltuit în excursii sau în călătorii în străinătate 1,5 miliarde de euro, în 2018 ei cheltuiau 3,6 miliarde de euro, cu 2,1 miliarde de euro mai mult.
Politica de stimulare a economiei prin consum a venit însă la pachet cu lipsuri. Majorarea cheltuielilor salariale, concomitent cu reducerea impozitelor şi a TVA, a dus veniturile bugetului spre un prag de avarie şi a ridicat deficitele peste cotele de alarmă.
Dacă în 2015 sau 2016 se părea că România se îndreaptă spre o consolidare fiscală de durată, anii următori au întors din drum această tendinţă, iar deficitul bugetar a urcat spre limita de sus de 3% din PIB.
Pentru că PIB-ul a crescut solid datoria publică în PIB a rămas constantă, spre 35% din PIB. Dar, nominal, datoria a crescut cu 118 miliarde de lei (25 mld. euro), până la 338 mld. lei la mijlocul acestui an. Deficitul comercial s-a dublat de la 7,2 miliarde de euro în 2012 la 15 miliarde de euro în 2018 şi 16,9 miliarde de euro, aceasta din urmă fiind prognoza CNP.
Încercările guvernului de a aduce mai mulţi bani la buget au provocat o serie de măsuri legislative care au nemulţumit mediul de afaceri – split TVA sau ordonanţa 114 fiind actele normaive cele mai cunoscute.
Pentru că banii au fost puţini şi s-au dus în consum – consum care a stimulat economia, dar şi importurile care au destabilizat deficitul comercial – nu au mai fost bani de investiţii. Cele opt spitale regionale şi unul republican promise în campania din 2016 au rămas pe hârtie. Numărul de kilometri de autostradă a crescut de la 503 km în 2012 la 806 km în acest an. Însă mulţi din aceşti kilometri fuseseră începuţi înainte de 2012. Din fondul de 9,2 miliarde de euro, bani ai UE, alocaţi programului „Infrastructura mare” care alimentează cheltuielile pentru drumuri şi pentru mediu au fost luaţi, din 2014 (când a început exerciţiul financiar 2014 – 2020) până în prezent 2,3 miliarde de euro. Parteneriatele public-privat atât de invocate nu au condus spre nimic, deocadmadă, şi aşa se face că, deşi PIB-ul ţării a crescut solid în ultimi ani (7% în 2017, 4% în 2018 şi posibil 4% în acest an), infrastructura, fie că vorbim de autostrăzi şi căi ferate sau de spitale şi administraţie a rămas pe loc. Salariile şi pensiile înghit peste 80% din veniturile fiscale ale statului şi, indiferent de guvernare, atâta vreme cât veniturile statului nu cresc, promisiunea guvernului demis de a construi autostrăzile Transilvania şi Unirii din fonduri bugetare rămâne o iluzie.
