Eveniment

Ce se ascunde în spatele trecerii CAS de la angajator la angajat: cea mai diabolică idee de avantajare a bugetarilor în faţa angajaţilor din privat

Ce se ascunde în spatele trecerii CAS de la angajator la...

Autor: Sorin Pâslaru

29.10.2017, 09:00 4338

Nicio logică nu a fost până acum pusă pe masă pentru trecerea contribuţiilor de pensii şi sănătate de la angajator integral la angajat, însă proiectul înaintează şi după toate probabilităţile ar urma să fie aplicat de la 1 ianuarie 2018.

„Pentru simplificare”, „vom micşora povara de cheltuieli pentru a asigura netul angajatului” – sunt printre explicaţiile date.

Însă anunţarea a încă unei taxe de 2% peste salariul brut arată că socotelile nu au fost bine făcute, deci nu sunt suficienţi bani pentru bugetul din 2018.

Noua taxă înseamnă de fapt întoarcerea la împărţirea cheltuielilor de contribuţii sociale între angajat şi angajator, deci simplificarea nu mai stă nici ea în picioare. Că este de 2% sau de 20%, contribuţia angajatorului rămâne practic în picioare şi va necesita noi calcule şi plăţi distincte. Nici nu este clar în acest moment unde va merge această contribuţie – la Casa de Pensii, la Casa de Sănătate, direct la bugetul de stat?

Toate datele arată că a fost folosit pretextul menţinerii taxei de 0,25% pe salariul brut prevăzută pentru plata salariilor în firmele din insolvenţă, despre care se spune că este inclusă în legislaţia europeană, pentru a mai introduce încă o taxă de două puncte procentuale pe salariul brut astfel încât să se închidă bugetul.

În subteran, majorarea artificială a salariilor brute este aşteptată de angajaţii de la stat pentru că în felul acesta ar urma să crească pensiile. Dar cum se va întâmpla aceasta?

Creşterea pensiilor bugetarilor, cărora li se va aplica sine die creşterea de salarii brute, va avea loc de fapt doar dacă sectorul privat nu va trece în mod generalizat la creşterea salariului brut cu 22% astfel încât să păstreze netul salariaţilor.

Pensia se calculează astăzi în funcţie de salariul mediu brut al viitorului pensionar. Dacă spre exemplu, pensionarul are 35 de ani de contribuţii timp în care în fiecare an a avut un salariu mediu brut egal cu cel pe economie, atunci va obţine un punct de pensie. Se împarte practic salariul mediu brut din fiecare an obţinut de pensionar la salariul mediu brut pe economie, aceste rapoarte se adună, se împart la numărul de ani de contribuţii şi se obţine punctajul de pensie. Astăzi, un punct de pensie este de 1.000 de lei.

Dacă pensionarul are 35 de ani de contribuţii în care a obţinut mereu două salarii medii brute în fiecare lună din fiecare an, atunci punctajul total va fi de 70 împărţit la 35 de ani de contribuţii rezultă două puncte de pensie. Pensia sa va fi de două puncte, adică astăzi 2.000 de lei.

Deci pensia nu se calculează în funcţie de contribuţia salariatului la fondul de pensii public, iar ca urmare a creşterii acestei contribuţii de la 10,5% la 25% pensia acestuia trebuia să crească proporţional de 2,5 ori, cum greşit cred şi spun chiar unii oficiali.

Cheia în calculul pensiei este salariul mediu brut şi nu contribuţia în sine. Angajaţii Casei de Pensii solicită atunci când calculează pensiile dovada istoricului salariului brut al candidatului la pensie şi nu contribuţiile acestuia la fondul de pensii.

Bugetul de pensii este finanţat acum atât din contribuţiile salariaţilor, cât şi din cele ale companiilor.

Cine spune că o să crească pensiile pentru că o să fie majorate contribuţiile angajaţilor la fondul de pensii prin trecerea contribuţiilor sociale de la angajator de angajat de fapt nu ştie cum se calculează pensiile.

Pe de altă parte, există o legătură între pensie şi salariul mediu brut atunci când se stabileşte punc­tul de pensie. În fiecare an punctul de pensie este stabilit prin legea bugetului în funcţie de banii existenţi. În general, în ultimii ani, punctul de pen­sie a reprezentat circa 40% din salariul mediu brut.

Creşterea salariului mediu brut cu 22% ar însemna, dacă se respectă acestă proporţie de 40%, o creştere a punctului de pensie de 22%!

Dar de unde bani? Dacă salariul brut îşi schimbă definiţia, nu înseamnă că la bugetul public de pensii vor fi mai mulţi bani, ci tot 7 miliarde de euro care trebuie să acopere cheltuieli de 11 miliarde de euro, diferenţa provenind de la bugetul de stat.

Singura modalitate prin care trecerea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat va duce la creşterea pensiilor este ca angajatorii din privat să nu mărească salariul brut. În acest fel, media salariului brut va creşte cu doar 5-6%, având în vedere că din cele cinci milioane de salariaţi, doar un milion sunt bugetari.

Dacă cineva s-a gândit la acest scenariu, prin care pensiile bugetarilor să fie în medie cu 20% mai mari decât ale angajaţilor din sectorul privat mizând pe faptul că în sectorul privat nu se va trece la majorări de salarii brute, atunci avem de a face cu cea mai diabolică idee de avantajare a angajaţilor de la stat din ultimele două decenii.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO