Opinie Sorin Pâslaru - redactor-şef al ZF

Cei neatenţi la mersul economiei s-au mirat de creşterea economică de 5,7% pe trimestrul 1, dar vor fi şi mai surprinşi când pe trimestrul 2 Statistica va raporta o creştere de peste 6%

14 iul 2017 Autor: Sorin Pâslaru

Încă nu a fost bine „digerat” nivelul excepţional al creşterii economice din trimestrul 1 2017, de 5,7%, însă datele care au venit până acum pe lunile aprilie şi mai indică o accelerare a creşterii economice an la an la peste 6%.

Creşterea economică de pe trimestrul 1 a fost determinată de evoluţia puternic pozitivă a producţiei industriale, care a raportat un plus de 7,3% faţă de anul anterior. Cu o pondere de 23% în PIB, industria rămâne cel mai mare sector economic al economiei, peste comerţ, cu 18%.

România are din acest punct de vedere o structură care nu se regăseşte în ţări precum Grecia sau Portugalia, fiind mai apropiată de Germania şi Cehia, care au o pondere a industriei în PIB de circa 25%. De altfel, la nivelul Comisiei Europene există strategii privind creşterea ponderii industriei în economiile ţărilor membre, cu obiectivul de a se atinge 25% în 2020.

Că această structură nu aduce şi roade suficiente economiei româneşti pentru că întreprinderile locale de obicei execută asamblări cu valoare adăugată redusă, este altceva.

Însă ponderea ridicată a industriei în PIB face ca imediat ce există un ritm înalt de creştere, de 8-10%, acesta asigură la rândul său 1,5-2 puncte procentuale de creştere a PIB an la an.

2017 a venit cu o neaşteptată creştere a producţiei industriale pe primul trimestru, de 7,3%, bazată pe industria auto, care a raportat un excepţional plus 22% pe primul trimestru.

Surpriza este că pe mai creşterea producţiei auto a fost de nu mai puţin de 40% an la an, astfel încât pe aprilie şi mai, cele două luni pentru care există date deocamdată de la Institutul Naţional de Statistică în ceea ce priveşte evoluţia producţiei industriale, avem un plus de 9% faţă de aceleaşi luni de anul anterior.

Aceasta va asigura un punct suplimentar al creşterii economice, care se poate duce în trimestrul 2 al acestui an la peste 6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Este un pariu, în condiţiile în care restul sectoarelor au mers la fel ca în T1 sau chiar mai bine.

Astfel, este de presupus că aportul comerţului va rămâne similar, cu o creştere de 7-8% an la an, deci o contribuţie la creştere de 1,4%.

Şi este de aşteptat ca IT-ul să crească în continuare cu 15% şi să aducă un 0,9-1 punct la creştere, iar un sector apropiat, „activităţi profesionale”, adică firmele de outsourcing, să raporteze o creştere de 9-10%, deci o contribuţie de 0,5 puncte procentuale la creştere.

În plus, chiar şi intermedierile financiare, care au fost în scădere în T1, este posibil să aducă un 0,1-0,2 puncte procentuale.

Toate aceste date cumulate ar putea conduce către un PIB în creştere cu peste 6% în T2 2017 faţă de T2 2016 - cum nu a mai avut România din 2008 încoace.

Dar care ar fi explicaţia?

Cu toată întârzierea investiţiilor în infrastructură şi lipsa de conectivitate a unor regiuni întregi din România cu Europa de Vest, investiţiile străine în industrie şi logistică au accelerat în 2016 şi 2017.

Este probabil ca unii investitori să vadă România acum, înainte de a fi legată complet cu autostrăzi de Vest, ca o ţintă perfectă de achiziţii la preţuri bune înainte ca tot Vestul să vadă ce active ieftine sunt la 5 ore de mers pe autostradă.

Din acest punct de vedere este posibil ca acum România să fie văzută ca o promisiune de creştere aşa cum era evaluată în perioada 2005-2006 înainte de aderarea la Uniunea Europeană.

Un preţ are astăzi un depozit de 10.000 de metri la Piteşti în condiţiile în care nu ai autostradă completă până la Timişoara/Budapesta şi alt preţ va avea peste 7-8 ani când va fi gata trecerea peste Carpaţi până la Sibiu şi marfa va face doar 5 ore până la Budapesta.

Acum se fac pariurile cele mari pe România, iar contextul internaţional este favorabil. Economia Chinei revine la o creştere spre 7%, Germania pompează la export cu toată forţa, iar în siajul acesteia, România, ale cărei exporturi merg în proporţie de 25% către Berlin, poate să menţină un ritm de creştere economică pe care nu l-a mai văzut de mult.

Peste exporturile asigurate în primul rând de industria auto şi componentele auto vine şi producţia locală care începe din ce în ce mai mult să acopere cererea determinată de creşterea salariilor cu 14% an la an.

Pe măsură ce economia României va putea satisface cererea în creştere din producţie locală, pe atât spirala pe care trebuie să intre spre un PIB de 200 de miliarde de euro va fi mai solidă.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.07.2017

 
Cuvinte cheie:
opinie
, Sorin Paslaru
, crestere economica
, raportare
, economie
, statistica
, pib
, productie
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide