„Avem nevoie de finanţare pe termen lung pentru investiţia într-o fermă de taurine, însă ce bancă acceptă ca timp de doi ani jumătate până îmi intră primii bani să nu rambursezi deloc creditul şi nici dobânzile?“, se întreba miercuri, 12 octombrie, la Oradea omul de afaceri Iosif Pazuric, unul din acţionarii Nutrientul Bihor (33 mil. euro afaceri, 159 angajaţi), la evenimentul ZF Antreprenorii României.
România este astăzi într-o perioadă de stabilitate economică, însă nu putem face saltul înainte fără o preocupare totală pentru investiţii pe termen mediu şi lung. Evreii au o vorbă: o treime din venituri economiseşte, o treime utilizeaz-o pentru investiţii şi o altă treime foloseşte-o pentru activitatea de zi cu zi.
Fără 33% din PIB alocat pentru investiţii, faţă de 25% astăzi, România îşi va pierde suflul în anii următori şi va diminua ritmul de creştere economică până la 2-3% în loc de 5-6% cât ar fi necesar în următoarele două decenii pentru a recupera decalajul faţă de Europa de Vest.
Ne întrebăm de ce PIB per capita în Olanda, spre exemplu, este de 50.000 de euro faţă de 8.000 de euro în România. Păi numai în zootehnie, deşi Olanda este o ţară cu o suprafaţă de câteva judeţe din Transilvania, produce 20 de mil. de porci pe an în timp ce România produce 4-5 mil. de porci pe an.
Este simplu. Deşi nu mai este la modă în ultimele decenii să discuţi producţia de grâu, de floarea-soarelui, de soia, de porcine sau ovine, pe judeţe sau pe ţară, diferenţa de dezvoltare economică constă chiar în acest raport simplu între volumele de producţie.
Volumele de producţie însă nu pot creşte fără investiţii în noi capacităţi. Pentru investiţii în capacităţi de producţie trebuie însă finanţare. Înainte venea de la partid. Astăzi, banii sunt la bănci. Fără parteneriate pe termen lung, fără implicarea băncilor în investiţii pe 5-10 ani şi legarea în acest fel a acestora de economia românească, economia nu poate intra pe o spirală de creştere consistentă.
În context, şocurile legislative de anul acesta nu vor contribui din păcate la creşterea disponibilităţii băncilor pentru finanţare pe termen lung în România.
Provocarea companiilor cu capital autohton este găsirea de surse de finanţare pe termen lung pentru proiectele lor, în condiţiile în care mediul de afaceri este astăzi suficient de prietenos din punctul de vedere al cererii. Antreprenorii prezenţi la Oradea au menţionat abia pe ultimul loc pieţele de desfacere printre dificultăţile care le stau în faţă pentru dezvoltarea afacerilor. Pe primul loc se află lipsa infrastructurii, urmată de lipsa de personal calificat.
A venit timpul ca indicatorul investiţiilor să fie urmărit cu mult mai multă atenţie decât cel al inflaţiei, de exemplu, sau al creşterii PIB-ului.
Pe de altă parte, băncile trebuie să fie pregătite să răspundă cererii de credite pe termen lung cu soluţii creative. Ele spun acum: cum să vă dăm finanţare pe termen lung când media depozitelor bancare este de trei luni?
Însă există piaţă de capital, există disponibilităţi care îşi caută randamente mai bune decât depozitele bancare cu dobânzi de 1%, de ce nu se emit obligaţiuni pe 10-15 ani pentru asemenea proiecte? Sau alte forme de finanţare. Dacă există cerere, băncile sunt chemate să găsească soluţii.
Marile bănci de investiţii internaţionale care au făcut şi vor continua să facă jocurile pe pieţele internaţionale nu au apărut din neant, ci tocmai pentru a mijloci aceste nevoi de finanţare pe de o parte şi de economisire pe de alta. Bancheri, puneţi-vă minţile la treabă şi găsiţi o soluţie pentru ferma de taurine. Investiţiile nu mai pot aştepta.
