După 27 de ani de la Revoluţie, România rămâne la periferia Europei din punctul de vedere al dezvoltării economice, iar oamenii se întreabă în fiecare zi de ce.
Un răspuns este că, aşa cum vedem în această perioadă, la vârful său, în administraţie şi chiar şi în mediul de business, se află de mulţi ani lideri fie incompetenţi, fie lipsiţi de integritate.
Pericolul incompetenţei este risipa de resurse. Degeaba cheltuim 6 miliarde de euro investiţii publice anual, că rezultate nu se văd.
Pericolul liderilor lipsiţi de integritate, cu un trecut nedesluşit, care oricând poate provoca întrebări şi şuşoteli, este compromisul. Semnele de întrebare nelămurite asupra trecutului vor apăsa mereu. Compromisurile se văd în deciziile luate de-a lungul timpului, în cedările „politice” şi rezultatele ulterioare în materie de dezvoltare economică.
Întrebarea este de ce după 27 de ani nu asistăm încă la un stil de generaţii care să facă imposibil compromisul. Problema este că menţinerea unei situaţii ceţoase, neclare, a favorizat perpetuarea la putere atât a unor lideri cu trecutul sub semnul întrebării, cât şi, în ultimii ani, a urmaşilor lor. România are nevoie de o nouă generaţie de specialişti necompromişi care să preia puterea.
Tehnicienii cei mai buni nu vor, din păcate, să intre în politică şi sunt astăzi în situaţia de a vedea statul ca pe un monstru: „Ce îmi dă mie acest stat când eu plătesc zeci de mii de euro sau sute de mii de euro impozit?“, se întreabă cei mai buni oameni din România, manageri, specialişti sau antreprenori.
Aceasta este o întrebare bună pentru că menţine presiune asupra clasei politice, dar este o întrebare foarte grea pentru că poate schimba pur şi simplu destinul unei naţiuni.
Lipsa de încredere în oamenii de la vârf subminează organismul social şi îl îmbolnăveşte. Dacă în plus serviciile publice sunt precare, toată această construcţie numită stat, în care imaginarul şi încrederea îşi au rolul lor, poate să fie dinamitată. Statele, naţiunile nu sunt obligatorii, sunt construcţii.
Cine vine din urmă să spună „destul“, aşa cum şi alţii au spus acum 27 de ani? Este cazul, pentru că vrând-nevrând generaţiile se schimbă. România are nevoie de oxigen. Clasa de antreprenori are misiunea de a cere încredere de la lideri şi de a oferi încredere, atât mediului de business cât şi societăţii.
Disjuncţia dintre clasa de business, oamenii competenţi ai României, comunitatea de IT spre exemplu, şi liderii de astăzi este la un nivel la care nu s-a mai aflat vreodată. Dacă nu există iniţiativă şi curaj pentru a clarifica trecutul şi a readuce încrederea, tot ceea ce se construieşte se construieşte pe nisip.
România competentă are forţă, atât cât este ea. Oamenii din companii care lucrează 95% pentru export şi pentru piaţa privată au forţa de a impulsiona dezvoltarea, însă astăzi sunt complet dezamăgiţi de modul cum se cheltuie banii publici, precum şi de integritatea liderilor acestei ţări.
Mai devreme sau mai târziu, inexorabil, vom asista la o curăţenie. Ceaa ce a început este numai vârful aisbergului. Nimeni nu credea în urmă cu 10 ani că resorturi de adâncile ale puterii pot fi deranjate şi nimeni nu-şi închipuie astăzi că în 10 ani de acum încolo ceea ce pare astăzi inexpugnabil va fi praf.
Societatea şi economia au logica lor şi tot ce este în disonanţă se va înscrie în cele din urmă într-un parcurs corect. Mai târziu sau mai devreme anomaliile se vor corecta, însă costul şi timpul pierdute nu vor mai putea fi recâştigate.
sorin.pislaru@zf.ro
