Consiliul Fiscal susţine că pachetul de schimbări fiscale propus de Guvernul PSD Tudose, trecerea contribuţiilor sociale din sarcina companiei în sarcina angajatului, reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10%, impozitarea cu 1% a cifrei de afaceri pentru companiile cu afaceri de sub un milion de euro, schimbări în modul de calcul al contribuţiilor sociale a activităţilor independente, va duce la pierderi de 5,2 miliarde de lei venituri la buget şi va induce riscuri majore în economie.
Există un mare semn de întrebare legat de faptul că firmele private nu sunt obligate să majoreze salariul brut al angajaţilor prin trecerea contribuţiilor sociale pentru ca salariul net să rămână acelaşi.
"Analizat în izolare, impactul pachetului de modificări fiscale implică o pierdere de circa 5,2 miliarde de lei, în timp ce o evaluare a măsurilor de compensare identificate în Nota de fundamentare nu indică acoperirea în întregime a acesteia. Cu toate acestea, o asemenea abordare nu este potrivită – impactul identificat este condiţionat de ipotezele cu privire la creşterea salariilor brute care au drept sursă de provenienţă inclusiv creşterea masivă a remunerării salariaţilor din sectorul public în baza legii salarizării unitare, cu consecinţe majore asupra dimensiunii cheltuielilor bugetare", susţine Consiliul Fiscal, organismul independent care este obligat prin lege să analizeze impactul măsurilor fiscale şi legislative propuse de oricare guvern.
Măsurile Guvernului PSD nu au aproparea Consiliului Legislativ şi nici a Consiliului Fiscal.
Ce spune Consiliul Fiscal:
- În opinia Consiliului fiscal, riscurile aferente evaluării de impact a măsurilor sunt neobişnuit de mari – ipoteza de lucru este că angajatorii din sectorul privat vor majora salariile cu cel puţin 20% peste nivelul care ar fi prevalat în lipsa promovării pachetului legislativ şi care ar fi consemnat oricum o creştere semnificativă a salariului brut relativ la anul curent. Este lesne de imaginat o situaţie în care, în lipsa unei obligaţii explicite în acest sens, angajatorul alege să nu majoreze salariul brut al angajatului într-un cuantum suficient pentru a evita un impact la nivelul salariului net avut în vedere pentru anul viitor înainte de promovarea actului normativ în chestiune – el poate de exemplu alege să majoreze salariul brut în 2018 cu doar 19,9%, asigurând astfel neutralitatea măsurilor propuse la nivelul salariului net în raport cu anul 2017, fără însă a mai opera creşterile salariale pe care le-ar fi implicat scenariul de bază, ori, chiar dacă improbabil, poate majora salariul brut într-un cuantum insuficient pentru a evita o reducere a salariului net. Ultima evoluţie apare drept improbabilă în condiţiile unei pieţe a muncii tensionate, însă nu este în nici un caz imposibilă, mai ales în condiţiile în care gradul de tensionare a pieţei muncii este diferit atât la nivel de ramuri, cât şi în profil teritorial. În esenţă, o creştere a salariului brut inferioară cu un punct procentual celei presupuse de ipoteza calculului de impact al MFP ar genera o pierdere de venituri mai mare cu circa 0,1% din PIB decât cea estimată.
- Mai mult, un calcul simplu relevă faptul că reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10% concomitent cu mutarea contribuţiilor sociale în sarcina angajatului (cu un rest de 2,25% la angajator sub forma contribuţiei asiguratorii pentru muncă) şi reducerea nivelului agregat al acestora cu 2 pp nu contribuie decât de o manieră absolut marginală la reducerea poverii fiscale asupra muncii salariate, cel puţin la nivelul salariului mediu (neafectat de majorările de deduceri fiscale), în condiţiile în care salariul brut ar creşte cu 19,9% astfel încât salariul net să rămână nemodificat faţă de scenariul de bază (ori faţă de nivelul iniţial); modificarea survine însă în ceea ce priveşte compoziţia veniturilor din impozitarea muncii, crescând puternic ponderea celor din contribuţii sociale în defavoarea celor din impozitul pe venit. Calculul prezentat în Anexa 1 indică faptul că pentru a plăti un anumit salariu net, costul salarial la nivelul angajatorului scade marginal (cu 0,12%) comparativ cu varianta iniţială, iar povara fiscală, definită ca suma contribuţiilor sociale şi impozitului pe venit datorate raportate la costul salarial al angajatorului, rămâne virtual nemodificată (aceasta se reduce de la 42,86% la 42,79%). Având în vedere cele de mai sus, pierderea de venituri la nivelul bugetului 6 consolidat comparativ cu scenariul de bază provine practic în întregime din efectul combinat al reducerii impozitului pe venit de la 16% la 10% pentru celelalte venituri decât cele de natură salarială (pensii, activităţi agricole, dobânzi, câştiguri de capital etc.), cu un impact de circa - 1,4 miliarde lei, majorarea deducerilor personale, cu un impact de -866 milioane lei, modificările ce survin la nivelul contribuţiilor sociale datorate de persoanele cu venituri independente (-642 milioane lei), modificările regimului de impunere a microîntreprinderilor (-214 milioane lei) şi , în fine, din transferurile mai mari către pilonul II pe care majorarea salariului brut le generează (în condiţiile în care cota transferată este presupusă a rămâne la un nivel efectiv de 5,85% în 2018, aceste transferuri ar creşte cu circa 2 miliarde lei).
- Elementele menţionate mai sus sunt relevante şi din perspectiva unei alte surse de risc care apare ca urmare a modificărilor propuse ale Codului fiscal. Astfel, în opinia Consiliului fiscal, exceptarea de la obligativitatea plăţii CAS şi CASS a persoanelor ce obţin venituri din activităţi independente în condiţiile în care acestea obţin şi venituri salariale ori de natură salarială pentru care sunt asigurate în sistemul public creează o oportunitate de arbitraj fiscal cu potenţiale consecinţe semnificative. În condiţiile în care povara fiscală la nivelul muncii salariate rămâne practic nemodificată, un regim fiscal mult mai favorabil la nivelul activităţilor independente şi microîntreprinderilor (concret, în acest din urmă caz, este relevantă eliminarea restricţiilor referitoare la aplicabilitatea acestui regim entităţilor care realizează venituri din consultanţă şi management), încurajează sub-declararea veniturilor salariale. În plus, Consiliul fiscal apreciază ca fiind inechitabil ca salariaţii să plătească CAS si CASS la tot venitul realizat, în timp ce în cazul veniturilor exclusiv din activităţi independente baza de impozitare să fie limitată la nivelul salariului minim indiferent de nivelul venitului (impozitarea fiind astfel profund regresivă – la venituri mari impozitarea fiind mult mai mică decât la venituri mici), mai ales în condiţiile în care pachetul de servicii publice de sănătate este acelaşi indiferent de sursa de venit. Consiliul fiscal consideră că abordarea corectă şi echitabilă ar fi fost una de reducere a diferenţei de tratament fiscal între veniturile din salarii şi cele din activităţi independente ca premisă a îmbunătăţirii colectării prin închiderea „portiţelor” de optimizare fiscală, şi nicidecum cea propusă care presupune o reducere masivă a poverii fiscale în cazul activităţilor independente, în timp ce cea aferentă veniturilor din salarii rămâne practic aceeaşi.
- În plus, reducerea masivă a veniturilor din impozitul pe venit va vulnerabiliza foarte mult poziţia financiară a autorităţilor locale, foarte multe dintre acestea având un grad mare de dependenţă de sumele defalcate din impozitul pe venit.
- Nu în ultimul rând, schimbarea majoră de filozofie fiscală prin mutarea contribuţiilor sociale aproape exclusiv în sarcina angajatului, caz unic cel puţin la nivelul statelor membre UE, nu este însoţită de o justificare care să facă acest demers unul credibil şi acceptabil pentru partenerii sociali.
Consiliul Fiscal menţionează că având în vedere cele de mai sus, cât şi riscurile identificate, ce apar înclinate în direcţia unor pierderi de venituri mai mari decât cele evaluate, Consiliul fiscal avizează negativ propunerea de modificarea a Codului fiscal, neputând certifica, în lipsa unei construcţii bugetare complete, faptul că ţintele bugetare anuale şi pe termen mediu asumate prin Strategia Fiscal-Bugetara 2017-2019 nu vor fi depăşite, în condiţiile în care acestea din urmă sunt oricum incompatibile cu regulile fiscale interne şi cu tratatele europene.
