În Germania, cea mai mare economie europeană, creşterile salariale sunt mai dinamice, iar şomajul este la cea mai redusă cotă din istoria ţării. Vârsta de pensionare este însă mai mare. În Franţa, şomajul aflat la cote îngrijorătoare se traduce prin creşteri minime ale salariilor, dar se iese, deocamdată, mai devreme la pensie, iar programul standard de lucru este de 35 de ore pe săptămână. Depăşirea acestuia poate aduce mai multe zile de concediu.
Salariul minim pe economie
Salariul minim pe ecomomie, considerat un instrument de protecţie socială, a ajuns la 9,61 de euro pe oră în Franţa, după un avans minuscul de 0,8% anul acesta, scrie TheLocal.fr. În Germania, angajatorii au rezistat mult timp introducerii unui salariu minim la nivel naţional, preferând praguri minime diferite la nivel de ramură economică. Totul s-a schimbat după după alegerile din 2013. Un acord între Uniunea Creştin Democrată a cancelarului Angela Merkel şi partidul Social Democrat, partenerul de guvernare, prevede ca de la începutul acestui an să fie introdus primul salariu minim pe economie din istoria modernă a Germaniei, de 8,50 de euro pe oră, mai mic decât în Franţa. Aceasta însă nu înseamnă că în anumite sectoare economice salariul minim nu poate fi mai mare decât stantardul naţional. Acest standard nu se aplică personalului în pregătire şi celor care fac internship.
Salariul mediu
În ceea ce priveşte salariul mediu, Germania, cu un nivel brut de aproximativ 3.000 de euro pe lună, este în avantaj. Luna trecută, cea mai mare uniune sindicală din Germania a obţinut o nouă creştere a salariilor, în medie de 3,7% pe an, cea mai mare din 2007. Majorarea se va aplica probabil tuturor celor 3,5 milioane de membri ai uniunii. În Franţa, salariul mediu este de 2.400 de euro pe lună.
Vârsta de pensionare
În Germania, unde guvernul încurajazează imigraţia controlată pentru a amortiza efectele îmbătrânirii populaţiei şi ale ratei slabe a natalităţii, vârsta de pensionare este pe cale să fie majorată de la 65 de ani la 67 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Însă Berlinul a fost criticat anul trecut pentru că ar fi trimis „un semnal greşit“ celorlalte ţări din Europa prin reducerea vârstei de pensionare la 63 de ani pentru cei care au 45 de ani de activitate în câmpul muncii. De asemenea, a fost introdus un sistem flexibil de pensii pentru persoanele care vor să muncească după ce depăşesc 63 de ani.
Vârsta de pensionare din Franţa este de 62 de ani, pentru femei şi bărbaţi. După ce a fost ales în 2012, preşedintele François Hollande a modificat legislaţia muncii pentru a permite persoanelor care au început să muncească la 18 ani să se pensioneze la 60 de ani.
Şomajul
Flexibilitatea contractelor de muncă şi a programului de muncă a permis Germaniei să reziste în criză mai bine decât statele vecine în ceea ce priveşte şomajul. Rata şomajului din Germania este în scădere şi a ajuns la aproximativ 6,5%, minimul de după reunificarea ţării, iar economia generează joburi cu toate că această ţară este de mult timp un magnet pentru imigranţi din întreaga Europă.
În Franţa, situaţia nu este prea roz. Deşi în ultimele luni rata şomajului a dat semne de scădere, retragerea este minimă, iar numărul mare de şomeri, de aproape 3,48 de milioane, afectează încrederea populaţiei în economie şi în guvern. Rata şomajului depăşeşte 10%.
Zilele libere plătite
În Germania sunt în mod normal nouă sărbători legale pe an, numărul lor putând să varieze de la land la land. Spre exemplu, în Bavaria există 13 sărbători publice. În ceea ce priveşte concediile, numărul minim de zile plătite este de 24. În unele profesii, mulţumită acordurilor colective, concediul cu plată poate ajunge la 30 de zile.
În schimb, salariatul francez are reputaţia de a face „pauze de lucru“ între vacanţe. August este luna tradiţională a concediilor. Francezii au 11 sărbători legale pe an, iar salariaţii cu normă întreagă au dreptul la 25 de zile de concediu cu plată. De obicei, în primul an de lucru nu este permis concediul. Persoanele al căror program de lucru depăşeşte 35 de ore pe săptămână pot beneficia de până la 22 de zile de concediu plătit în plus.
Concediul medical plătit
În Germania, angajatorii sunt obligaţi prin lege să permită un concediu medical plătit de cel puţin şase săptămâni pentru angajatul cu normă întreagă care acesta poate aduce scutire medicală. După primele şase luni de absenţă, salariatul va primi doar 70% din salariu, care va fi acoperit prin asigurarea obligatorei de sănătate. Părinţii au, de asemenea, dreptul la până la 10 zile de concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav.
Angajatorii francezi vor plăti 90% din salariu pentru primele 30 de zile de absenţă şi două treimi pentru următoarele 30 de zile. Concediul este calculat în funcţie de anii de experienţă ai salariatului. Cei care au mai puţin de un an experienţă nu au dreptul la concediu medical plătit. Părinţilor le sunt permise în mod normal trei zile de concediu plătit pentru îngrijirea copilului bolnav.
