Eveniment

Dacă vouă vă merge atât de bine, de ce ţării îi merge atât de prost?

Opinie Sorin Pâslaru - Redactor-Şef al ZF

Dacă vouă vă merge atât de bine, de ce ţării îi...

Autor: Sorin Pâslaru

06.11.2018, 00:07 2893

Pentru multe companii şi bănci din România, cu capital privat românesc sau cu capital străin, 2018 este cel mai bun an din 2008 încoace sau chiar cel mai bun an istoric.

Totuşi, niciodată nu a fost atât de criticată situaţia generală a economiei şi starea ţării. La o conferinţă organizată de Ziarul Financiar la Alba Iulia fiecare dintre oamenii de afaceri prezenţi a declarat deschis că acesta este cel mai bun an din istorie pentru el. Cifrele de afaceri cresc cu peste 10%, profiturile la fel, expansiunea este la ordinea zilei, investiţiile sunt făcute din bani proprii şi există chiar disponibilităţi de milioane de euro pentru terenuri de golf.

Băncile anunţă profituri excepţionale. BCR a anunţat în urmă cu două zile un profit de peste 1 miliard de lei pe primele nouă luni din 2018, cu 81% mai mult decât în 2017.

Dar cu toate că individual, pentru majoritatea companiilor şi băncilor sunt câştiguri istorice, sentimentul general, atât în ţară, din dezbaterile care au loc, precum şi ceea ce se întâmplă în general în opinia publică, este sumbru.

Sentimentul general este astăzi în ţară sumbru şi oamenii, inclusiv cei care conduc companii de 1-2 milioane de euro afaceri până la peste suta de milioane, sunt foarte critici şi încordaţi.

Nu mai vorbim de bancherii care beneficiază astăzi de una dintre cele mai bune conjuncturi, cu încasarea de dobânzi duble la credite, prin indexarea la un Robor în continuă creştere şi cu plata de dobânzi la depozite în continuare la 0,5-1%. Dar nu auzi deloc pe nimeni să spună: ce loc de afaceri bun e România, ce profituri facem, ce bonusuri încasăm!

Este o încordare şi o nemulţumire în loc să fie o sărbătoare, astăzi la 100 de ani de la naşterea României întregite. În loc să fie o relaxare şi o mulţumire şi aceşti oameni care au construit toată viaţa lor, să spună şi să transmită: „acum avem forţa să schimbăm această ţară”, mai mult se plâng.

Dar ce-o să facă atunci când îşi vor vedea businessul în scădere, când finanţările vor fi tăiate şi nu vor avea cui să vândă?

În loc să spună: „da avem o cale, avem un drum, vom trece noi, care avem resursele, pentru că am muncit pentru ele şi am pornit de la zero şi ştim că putem, vom trece noi să schimbăm şi ţara astfel încât să nu mai plece tinerii”, tot aşteaptă pe altcineva şi tot învinovăţesc în stânga şi dreapta, în sus şi în jos.

„Jumătate dintre angajaţii noştri spun că îşi îndeamnă copiii să plece din ţară”, spunea cu năduf una dintre participantele la conferinţa de la Alba Iulia, o tânără antreprenoare care controlează prin firma sa o mare parte din producţia şi exportul de miere al României. Iar rezultatele companiei sunt în fiecare an pe plus, atât profitul, cât şi cifra de afaceri.

Cu altă ocazie, un tânăr CEO al unei reţele daneze de magazine de mobilier şi decoraţiuni, care se extinde cu repeziciune şi are vânzări semnificativ în creştere în fiecare an, spune că România mai are mult până să ajungă o ţară „civilizată“, în rând cu cele din Vest. Necivilizată, dar furnizează vânzări de sute de milioane de euro.

Cine să facă România civilizată şi cine să inspire încredere în societatea românească, cine să schimbe ţara dacă nu cei care au puterea prin faptul că plătesc taxele şi impozitele pe baza cărora funcţionează administraţia?

Nu poate să-i meargă prost ţării şi companiilor/băncilor să le meargă bine. Pe undeva e o fisură. Ori se duc toţi banii practic într-o gaură neagră, aşa cum mulţi spun şi poate este şi adevărat, ori nu există suficientă finanţare publică. După cum arată datele, România strânge doar 32% din PIB ca taxe şi contribuţii sociale, faţă de 50% media din Uniunea Europeană.

Toţi cei care au depăşit astăzi în România 50-100 de angajaţi vor înţelege sau încep deja să înţeleagă că fără implicarea directă sau indirectă în administrarea banului public şi, mai mult decât atât, în cooperare pentru asumare şi atingerea unor obiective de ţară, nu se poate merge mai departe.

Dacă ei vor o Românie nouă, bine administrată, o Românie în care angajaţii lor să aibă încredere, atunci ei trebuie să fie în prima linie a celor care să ceară curăţenia.

Să fie ei cei care să cheme la tragerea unei linii: de o parte cei care au luat România gratis în anii ’90, care au piratat schemele de retrocedări, cei care şi-au scos banii prin mijloace ilegale din firme şi nu au plătit taxele şi contribuţiile sociale şi cei care s-au aşezat ca nişte ventuze pe bugetele consiliilor judeţene, pe cele ale ministerelor, ale CNADNR-ului sau Casei de Sănătate şi de cealaltă parte oamenii de afaceri care au crescut pe speze proprii de la an la an, extinzându-şi capacităţile de producţie sau de servicii.

Clasa de business din România este chemată să-şi asume şi felul în care arată România astăzi. Nu cu lamentări la nesfârşit vor fi ţinuţi românii în ţară, ci prin implicare. Oamenii de afaceri, oricare ar fi ei, români sau străini, multinaţionalele, firmele de audit, băncile ştiu cel mai bine, cu nume şi prenume, şi pe cei care administrează fraudulos banii publici şi pe cei care supraîncarcă bugetele de achiziţii ale instituţiilor publice şi cine cât impozit pe profit sau contribuţii sociale plăteşte.

Este o chestiune de atitudine. Trebuie dat doar un semnal. Dacă vrea o Românie aşa cum spune că o vrea, clasa de business a României este chemată să o şi realizeze.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO